The Boy Made Of Sun [în curs de scriere]

I

     Celia intră în magazin înfrigurată și scuturându-și paltonul. Întârziase din nou. Dacă o ținea tot așa, avea să fie concediată în viitorul apropiat. Fata era în multe feluri, dar în niciun caz punctuală, deși se străduia extrem de mult să fie. Mai ales că avea nevoie de acest loc de muncă.

      — Mă bucur că te-ai gândit să ne încânți cu prezența ta, Celia. se auzi vocea șefei ei, în timp ce ea își punea haina în cuier.

      Chiar înainte să se scuze pentru că întârziase, Aisha o întrerupse.

       — Du-te la tejghea, nu-i nevoie de scuze. zise, oftând. 

       Celia o aprobă din cap, promițând că nu va mai întârzia data viitoare. Proprietara știa că nu avea să se țină de cuvânt, însă o îndrăgise din prima zi. Era mereu plină de energie, iar iubirea ei pentru flori era nemărginită. Poate că era întârziată, dar mereu însuflețea magazinul. Îi amintea cumva de propria persoană în urmă cu câțiva ani, plină de viață, bucurându-se la cele mai nesemnificative lucruri și iubind cu toată inima ei. Era o mică rază de soare, în adevăratul sens al cuvântului.

         Fata se așeză la locul ei obișnuit, aranjând margaretele din vaza de pe tejghea. Mereu se întreba ce ar putea spune sufletul unei flori dacă ar avea glas. „Câte suflete îndrăgostite au unit, câte vieți au încântat?". 

          Apariția unui client în florărie îi atrase atenția. Admira câteva petunii din colțul magazinului, stând cu spatele la ea. Se ridică și se apropie de el.

         — Bună ziua! Cu ce vă pot ajuta? întrebă, făcând băiatul să se întoarcă către ea.

        Ziua de primăvară revenise.