SEDUCȚIE II (finalizat)

- 15 -

Nu mai spune nimic, nici un cuvânt, doar se apropie de el și îl îmbrățișează puernic, Damon își trece brașele de împrejurul lui și îl lovește ușor cu palma peste spate. Foarte stângaci, David, îi urmează gestul.

- Mă bucur că ești bine frate...spune Damon în timp ce își eliberează fratele din strâmsoare și face un pas lateral pentru ai permite lui David să își ia locul său la birou. Am crezut că te pierd ...

- Nu ai norocul ăsta tu...spune David în timp ce își așează sacoul și își îndreaptă privirea spre mine.

Eu nu pot să mă mișc de lângă ușă, nu aș vrea să intervin între ei și sincer îmieste foarte greu să îi văd așa unul lângă altul, îmi este greu săîi deosebesc. Îl urmăresc cu privirea pe Damon cafe trece în parea opusă a biroului și se așează pe scaun.

- O să stai la ușă? Mă întreabă dar fără să se întoarcă spre mine, din spate îmi dă impresia că părul lui este o idee mai lung decât al lui david.

Aleg să nu îi răspund, doar îmi mut privirea spre bărbatul care încă stă impunător în picioare în fața ferestrelor imense care îi permit să vadă lejer clădirile din împrejurimi, priveliștea pe care o are asuprea New Yorkului fiind una de vis... Îi fac semn din cap lui David că nu am intenția să mă mișc de acolo, presupun că mă înțelege deoarce nu spune nimic și se întoarce spre fratele său.

- Ce dracu caută asta aici? Spune arătândcu mâna spre Alison dar fără să îi acorde nici măcar o privire.

-David...spune Alison de pe canapea, în timp ce se ridică și vrea să se apropie de birou.

- Nu, spune dând din cap și ridicând palma spre ea. Stai acolo!

Aceasta nu mai scoate nici un cuvânt și se așează pe canapea din nou ca și cum ar fi curentat-o cineva, nu mai are pe chip acea aroganță și superioritate care mi le arăta de fiecare dată când ne întâlneam.

- Hei...spune Damon deschizând brațele spre David. Nu e nevoie să vorbești așa cu ea.

- Ți-am zis că nu vreau să o mai văd, adaugă David în timp ce iese de după birou și vine spre mine. Mă ia de mână și îmi șoptește să îl urmez. Nu am de gând să fac vreo scenă acum de față cu cei doi, așa ă îl urmez tăcută. Dă-te...spune spre Damon făcându-i semn să se ridice. Acesta se ridică fără să protesteze și eu îi iau locul pe scaun. David se îndreaptă spre locul său, iar Damon rămâne în spatele meu cred...nu vreu să mă întorc pentru a-mi confirma acest lucru, dar îi simt prezența aproape de mine.

- Am stabilit că vom fi doar noi doi, dar Alison a insistat să vină și ea, adaugă Damon cu un ton calm al voci. Îi pare rău...

- Da, a mai spus-o, adaugă David în timp ce scoate carnetul de cecuri.

Probabil că Damon asta vrea de la David, să îl plătească, prin minte îmi trec scenarii cu relația celor doi, din moment ce David este gata să plătească pentru ca acesta să dispară din viața lui înseamnă că știe că poate fi cumpărat, iar aceasta arată valoarea unui om.

- Am vrut să îi dau bani... nu vrea. Continuă Damon din spatele meu.

- Ești un nesimțit, aruncă de pe canapea Alison în tmp ce sare în sus. Mă uit la ea și e roșie ca racul.

-Ali...spune Damon păciuitor... Stai jos!

- Tu să stai jos! Îi aruncă în față în timp ce trece pe lângă noi pentru a se apropia de David. Cât timp ai avut nevoie de mine să îl sperii pe Richard am fost bună, acum că ai reușit mă arunci la o parte ca pe ceva defect. Dă cu palma puternic lovind lemnul rece al biroului. Nu sunt defectă! Îi urlă în față.