Astăzi este joi, a patra zi a intrării lui Kim Junkyu în noua sa școală.
Poate pentru Junkyu acesta este un coșmar când deschide ochii și se află încă așezat în același loc și peisajul clasei poate fi încă proiectat. Dar pentru fetele de la această școală, sosirea lui Junkyu este un cadou de care trebuie să se bucure în fiecare secundă.
Junkyu oftă, chiar nu-i plăcea atmosfera clasei departe de zona sa sigură. Această clasă pare să fie plină de ființe extraterestre care invadează pământul, precum cea de pe ecranul mare, când vede școlărițe stând în fața ușii, cu capetele bătând, arătând un interes intens privindu-l pe cel care este ocupat să înjure în inima lui, dacă nu sunt extratereștri, atunci Junkyu le numește clona lui Voldemort și aici Junkyu preia rolul lui Harry Potter pentru a-i distruge cu o baghetă magică de putere suplimentară și a-și face viața pașnică fără o singură entitate care să-i distrugă.
Junkyu a inspirat următorul, s-a uitat în altă parte și ochii i-au căzut asupra minusculei siluete care șterge tabla clasei. Junkyu nu înțelege de ce creierul și simțurile sale nu funcționează bine împreună, deoarece Junkyu chiar vrea să se uite la altceva, dar simțul vederii îi revine în continuare fetei.
Junkyu a renunțat și a început să-i acorde atenție lui Mio
Mio este atât de mică în ochii lui Junkyu, înălțimea lui este la fel de mică ca umerii lui Junkyu și tânărul nu înțelege când buzele lui formează o curbă când o găsește pe Mio pe vârfuri și ocazional sărind mică pentru a șterge scrisul care se află pe baza tablei, Junkyu nu își dă seama când i se întoarce un zâmbet mic de pe față, când fata și-a terminat sarcina și apoi s-a întors.
În acel moment, Junkyu a crezut că își pierde respirația, pentru că cum ar putea fi uimit să-o găsească pe Mio cu părul lung care suflă în vânt întorcându-se și accidental fata i-a privit ochii.
Mio a fost prima care și-a rupt privirea și Junkyu s-a întors la sine când fata a început să privească în jos și fața ei era greu de citit.
Sută la sută Junkyu a vrut să se înjure pentru noul său hobby de a privi cum oamenii apar doar pentru că fata care acum a început să meargă înapoi la locul său după ce a sunat clopoțelul.
Junkyu expiră, începutul noii sale ore este plin de lecții de matematică și Junkyu este chinuit de toate lucrurile care există în școală și acest lucru îl ucide.
Cu excepția unei persoane. Mio, poate.
.
.
.
Dezastru.
Junkyu chicotește când nu găsește un instrument de scris în geantă, oricare ar fi acesta, Junkyu nu va simți cu adevărat acest dezastru dacă astăzi nu are un test de matematică brusc și, din păcate, Kim Junkyu nu înțelege deloc problema și ce este mai rău, întrebătorul rămâne în urmă.
Junkyu este obișnuit cu cazul în care nu transportă articole de papetărie și cărți, de asemenea, nu este de una sau de două ori când trebuie să rateze o conversație sau o reținere de la școală din cauza acțiunilor sale deliberate. Și Junkyu nu știe, dar de data aceasta crede cu adevărat că este un dezastru pentru că, dacă se întoarce la probleme mai puțin de o săptămână la noua sa școală, părinții săi vor retrage toate cardurile de credit, iar Junkyu va fi eliberat în străinătate și pus în școală cu pensiunea este atât de strânsă păstrându-și mișcările.
El este alergic la cămine și Junkyu este dispus să riște orice pentru a rămâne în Seul.
Doar prin simpla intrare în clasă, prezența lui trebuie să fie deplină și să nu facă probleme la noua sa școală, astfel încât viața lui Junkyu va fi liniștită și acordul oral a fost aprobat unilateral de tatăl său, deoarece Kim Junkyu nu este de acord cu cuvântul de a nu face probleme, deoarece într-un fel Junkyu nu a promis că va rămâne tăcut fără să provoace probleme și era deja imun la cuvintele dure ale tatălui său și, de asemenea, tânărul ura și el restricția pe care tatăl său o aranjase.
Cu toate acestea, în inima lui Junkyu a existat încă un fir de sănătate atunci când și-a amintit de mama și fratele său. Așa că Junkyu a revenit la sănătatea sa de a nu face nimic rău. Și acum s-a aventurat să împrumute un stilou de la figura din fața lui.
Park Mio.
„Use-" Un stilou foarte drăguț i-a rămas în față cu o secundă înainte ca Junkyu să vrea să împrumute de la fată.
"-Eu ... stilou-adică ieri ai uitat să-ți aduc stiloul și tocmai ai venit acasă." Explicația complicată a lui Mio a fost auzită de Junkyu în tăcere. A privit mâna tremurândă a fetei întinzându-și stiloul.
"Scuze - ieri l-am luat din greșeală acasă și am uitat să ți-l dau înapoi. Îmi pare rău că ..."
Apuca.
Junkyu a luat stiloul.
Mio se uită fix la mâna ei goală, apoi urechile ei umplute cu vocea lui Junkyu a făcut o să clipească când tânărul a spus: „Mulțumesc". Foarte incet.
.
.
.
***
Junkyu aude în tăcere.
Junkyu încă aude în somn și tace.
"Mio dragă, cum ai putea uita să-mi faci tema."
„Îmi pare rău ... N-noaptea trebuie să o ajut pe mama să ..." vocea ei era atât de slabă.
"Notele mele. Doamne! Trebuie să-ți asumi responsabilitatea, deoarece mizeria pe care ai făcut-o are un impact asupra notelor mele."
Mâinile tânărului erau încleștate atât de tare.
"Îmi pare rău ... promit că voi termina ..."
Junkyu deschise ochii.
"Nu am nevoie de nicio explicație și motiv. Dă-ți silința și schimbă numele tău în numele meu. Trebuie să îți asumi responsabilitatea, nu așa ar trebui să fie Mio dragă?"
„Eu-" Era o îndoială în vocea fetei.
„-Voi înlocui-"
Vocea îi era tăiată, o rafală de vânt îl întâmpină.
Apuca.
Kim Junkyu a atins brațul lui Mio într-o mișcare atât de rapidă. Ochii fetei erau legați când Junkyu se uită fix la Haruto, Junkyu își sculpta un zâmbet, apoi privirea lui ascuțită și vocea joasă au umplut sala de clasă: „Se pare că dulcea ta conversație a trebuit să se oprească, deoarece Songsaenim mi-a spus să chem această fată în camera ei" Strânsoarea lui Mio se strânse: - Hai să mergem.
.
.
