Gândurile Emmei

dans nebun

coapsele mele îți dansează pe frunte
într-un ritm cunoscut doar de buzele tale,
care se mișcă urmărind forma lor.

pe pielea mea umedă și albă
se creează cutremure.
și știi că am bulina roșie pe
        clădirea mea emoțională.
mi-e frică să te las să pătrunzi
pentru că știu cât doare
         să fii sub dărâmături.
dar dacă totuși ai curaj
pentru că așa te-au educat ai tăi,
te aștept să-mi recondiționezi sufletul,
părăsit între ruinele minții mele
care e atât de haotică,
încât orice urmă de banală fericire
îi provoacă îndoieli.

"cine ești tu?"
și "cum te-am aflat?"
sunt întrebări pe care mi le pun
atunci când:
-mă ții în brațe
-mă săruți și mă respiri adânc înainte de a pleca la muncă în diminețile reci de octombrie
-transpiri cu mine în graba noastră de a fi un întreg.

și de ar fi să ne plictisim unul de celălat,
-căci frica asta-i mare-
să ne separăm cu grijă
ca să nu se distrugă ce am construit
atunci când
coapsele mele îți dansau pe frunte.

Emma