Gândurile Emmei

au înnebunit salcâmii

au înnebunit salcâmii
tot de dor... și ei ca mine,
și-au dat florile pe jos
și și-au strâns pe frunte pumnii.
și au jurat că nu mai vor
să-nflorească iar în mai
ca să-ți facă iar favor.
dar al naibii ochii tăi
îi îndeamnă la păcat
trece timpul peste văi,
și de dor tot n-au scăpat.

au înnebunit salcâmii
și tu vrei să fiu cuminte?
am în cap doar vocea ta
și trupul fără veșminte.
te aștept cu nerăbdare
să te strecori subtil
pe sub pielea mea fierbinte
tocmai-n sufletul umil.
să-mi așterni cununi pe cap
și să-mi cânți doine uitate,
fii al meu tânăr harap
și-ți promit zilele toate.
strânge-mă la pieptul gol
să-ți simt inima cum zburdă,
scrie-mi poezii cu foc
ca și cum aș fi o muză.

am înnebunit și eu
tot gândindu-mă la tine
așa-s goală de noroc
că de fapt nu ești cu mine.
dar te țin captiv în vene
pân' la următorul mai,
merg cu timpul cam alene
poate, poate o să mai stai.

Emma