Gândurile Emmei

Dar oare dacă eram la fel, mai eram noi?

Ce faci, dragă inimă? Cum te mai simți? Mai ești rănită sau te vindeci? Zi-mi și mie, că eu nu știu cum mai ești. Atâtea sentimente contradictorii m-au cuprins în ultimul timp, încât m-am pierdut printre ele. Nu mai știu ce simt, ce să fac. Să plâng? Să iubesc? Să râd? Să mananc? Zi-mi tu, dragă inimă, care-i urmatorul pas?

"Te-am iubit enorm!" Cu propoziția asta mi-a dărâmat toate gândurile, m-a făcut să mă răzgândesc, și iar să mă răzgândesc, mi-a făcut inima să bată atât de tare de parcă îmi ieșea din piep, iar după a făcut-o să se oprească, să nu mai pulseze. Mii de sentimente pe secundă m-a făcut să trăiesc. Câtă putere în doar trei cuvinte.

"Acum mă mai iubești ?" Hai, răspunde-mi, dragul meu. N-ai curaj. Nici eu.Dragul meu, noi trăim o iubire imposibilă. O iubire interzisă. O iubire dureroasă. Dar o trăim. O trăim cu toată ființa noastră. Suntem doi ciudați. Când ne certăm, când ne împăcăm și ne iubim până rămânem fară suflu. Suntem atât de porniți unul împotriva altuia, dar totuși mergem pe același drum ținându-ne de mână. Suntem atât de diferiți în gânduri, idealuri, păreri. Dar oare dacă eram la fel, mai eram noi?Aș vrea să simți și tu iubirea pe care ți-o port. Măcar pentru o secunda, pentru că atât poți îndura. Da, e prea multă, prea multă iubire. O secunda ar fi îndeajuns să trăiești cu atâta putere în inima ta. Of, iubire, aș vrea și eu să respir aerul pe care îl respiri, să ating și eu ce atingi tu. Și aș mai vrea să te ating pe tine. Aș vrea să-mi plimb mâinile mele reci pe pielea ta fierbinte, să mă încălzesc și eu. Pentru că sunt rece fără tine.Eu prea rece, tu prea cald. Hai să ne contopim și să devenim temperatura perfectă. Ce zici, vrei?
Ce frumos arată toate astea în mintea mea.Tu ce vrei să-mi faci? Tu te gândești la mine înainte să adormi?

Eu ce mai fac în gândurile tale?

Emma.