Schimbarea lui Ashley

Capitolul 30

Eram pregatita de ceva timp sa ma trezesc desi aveam ochii inchisi inca. Nu puteam sa-mi scot din gand faptul ca dormisem in aceasi camera cu Sebastian, doar cu el. Eram la kilometri departare de Jason, academie si Aaron. Am tresarit numai gandindu-ma la el si Alice torturandu-ma. Nu mai voiam sa-l mai vad niciodata. Stiam ca nu va trebui sa-mi mai fac griji despre asta, ma intorceam la Arthur. Gandindu-ma la asta nu ma simteam usurata,  pur si simplu nu mai puteam fi in siguranta.

-Ashley.

Mi-am deschis imediat ochii si am dat de chipul lui Sebastian. Am simtit o urma de iritare pentru ca nu era mai aproape. Mi-am alungat-o imediat socotind-o nefolositoare si mai ales un lucru pe care nu trebuia sa-l simt. Desi ma treceau fiorii gandindu-ma ca eram singurii, nu puteam sa nutresc din nou sentimente pentru el. In orice caz, trebuia mai intai sa le alung pe celelalte. Chipul lui nu exprima nici o emotie, ochii lui pironiti asupra mea nerabdatori ma faceau sa ma gandesc ca eu nu-i provocam nici un interes. Asta aproape ma facu sa uit de sarut si cat de mult timp parea ca trecuse de atunci. Atitudinea lui ma ajuta sa iau o fata deranjata.

-Ce s-a intamplat?l-am intrebat.

-Trebuie sa mananci, la cantina.

Acest hotel avea cantina, dar nu si doua paturi. M-am ridicat intr-un cot si pentru un moment am simtit impulsul de a-l lua pe dupa gat si al tranti in pat langa mine. Un zambet imi dadu de gol gandurile nepotrivite. Ma privi suspicios si se retrase, asezandu-se pe fotoliul unde dormise noaptea trecuta. M-am ridicat si m-am dus la baie, ignorandu-i atitudinea ignoranta. M-am delectat cu picaturile de apa ce imi curgeau de pe fata pe piept si spate racorindu-ma. Se simteau ca niste degete reci ce imi mangaiau pielea incalzita de asternuturi. Am apucat enervata prosopul si am sters fiecare picatura. Nu mai simtisem acest amestec de placere si furie. Slabiciunea pe care o aveam pentru Sebastian ma infuria nespus. Cand am iesit din baie mi-am dat de gol emotiile trantind usa. Sebastian isi ridca privirea tintuindu-ma curios in locul in care ma aflam, privindu-l cu iritarea evidenta pe chip. I-am facut semn ca putem pleca.

L-am urmat pe culoar si in sala de mese care nu era prea plina de oameni. Nimeni nu isi intoarse privirea catre noi, ceea ce ma mai linisti. Ne-am asezat la o masa la marginea salii. L-am lasat la masa si m-am dus sa-mi iau de mancare. Imi puneam mancarea pe tava nereusind sa mi-l scot din minte pe Sebastian din minte. Cum aparuse de printre dealurile ce le crezusem pustii  si ma salvase din mainile rauintentionate ale lui Aaron. Amintirile imi dadusera peste cap toate gandurile rationale si ideilele pe care le aveam, indesandu-mi cu forta intrebari pe care, din motive nestiute, imi era greu sa le aflu raspunsurile. Trebuia doar sa-l intreb. Simteam ca nu-l cunosc deloc. Fusese bun, amabil si atent cu mine cat imi lipseau amintirile. L-am surprins apoi fiind viclean si nemilos vorbind cu Jason. Fiind fermecator si frumos sarutandu-ma in acea noapte cand nu ii aflasem decat numele si ca ma urmarise de cand ajunsesem in New York. Uram faptul ca nutream sentimente pentru el. Si intrebarea la care ma ingrozea raspunsul era: Cum mi-am recapatat amintirile? Nu-l ucisesem, doar l-am sarutat. Nu avea sens, facusem opusul a ceea ce ar fi trebuit facut. Am trantit o lingura de cartofi in tava si m-am intors hotarata sa aflu niste raspunsuri.

Intoarsa la masa, i-am cautat privirea nerabdatoare. Cand in sfarsit i-am prins-o, m-a napadit neincrederea si scepticismul. El continua sa ma priveasca rabdator. Am tras aer in piept si am spus:

-Trebuie sa-ti pun niste intrebari.

Se crispa, o reactie pe care nu ma asteptasem sa o obtin. Privi pe fereastra oferindu-mi privelistea profilului fetei sale hotarate si impenetrabile. Mi-am alungat impulsul de a ma intinde si de-ai mangaia obrazul. Nu-mi raspunse ceea ce ma incuraja sa continui.

-Cum m-ai gasit?l-am intrebat incercand sa adopt o atitudine dura.

Nu-mi raspunse ceva timp. Ofta pe neasteptate si isi pironi privirea asupra mea. Ma intimida, recunosc. Incerca sa-mi rapeasca din elan. As fi vrut sa-i zambesc amuzata dovedindu-i ca nu ma afecta incercarea lui, m-am abtinut.