Schimbarea lui Ashley

Capitolul 19

M-am trezit dezorientata confundand inca lumea viselor cu cea reala. Aveam impresia ca eram intinsa pe iarba in apropierea unui castel, vara. Cineva se apropia de mine, nu-mi puteam da seama cine era. Mi-am deschis ochii si am privit surprinsa camera, nevenindu-mi sa cred ca visul era cu adevarat doar un vis. L-am vazut pe Jason dormind langa patul meu, ciudat. Mi-l aminteam stand in celalalt colt al camerei. Nu sforaia, parea usor incruntat, m-am intrebat oare ce visa. Dupa cateva minute in care l-am privit ganditoare, acesta se intoarse cu spatele la mine si mormai ceva.

-Jason?

Se intoarse usor spre mine si ma privi pe sub gene.

-Da?

-E doua si ceva.

Murmura si isi inchise din nou ochi.

-Iti este inca somn?

-Da.

-De ce? am intrebat curioasa, chiar si eu eram odihnita.

Ma masura din priviri si spuse:

-Nu-ti amintesti?

-Nu. Ce am facut? am intrebat panicata. In minte imi aparura imagini cu mine somnambula.

-Ai tipat in somn, ai avut cosmaruri.

L-am privit uimita si speriata. Si el ce facuse cat eu tipasem? Nu am putut sa-i pun intrebarea.

-Imi pare rau, am ingaimat naucita.

Nu-mi raspunse, se ridica si merse prin camera nestiind ce sa faca.

-Imi poti folosi baia, daca ai nevoie, am spus putin rusinata.

-Mersi, spuse si intra in baie.

M-am trantit inapoi in pat si am oftat. Imi suna telefonul. Am sarit din pat si l-am insfacat. Mama. Nu mai vorbisem cu ea de cateva zile.

-Mama? am intrebat incet.

-Ashley? Ce bine ca ai raspuns.

-Ce s-a intamplat?

-Nu stiu daca o sa-ti placa vestea care ti-o voi da.

Am inghitit in sec. Ce putea fi atat de rau?

-Trebuie sa te intorci, dar doar pentru o seara, atat.

-De ce? am reusit sa spun.

-Vine tatal tau.

-Serios? am exclamat.

Tata. Nu mai vorbisem cu el de cand divortase de mama. Ma sunase de cateva ori dupa plecarea lui, ii raspunsesem. Dar convorbirile noastre erau monotone si plicticoase, incat a inceput sa nu mai sune deloc. N-am mai vorbit cu el de ani.

-E aici si vrea sa ne intalnim cu totii la un restaurant.

-Eu, el, tu...

-Da, si Mandy.

-N-am de gand sa vin.

-Te rog, Ashley, amandoi vor sa te vada...

-Nu, am fost tot ce am putut spune de teama ca voi izbucni.

-Vei veni si am incheiat. Sunt mama ta si iti spun...

-Ma obligi.

-Vei veni, spuse ea si inchise.

Mi-am trantit telefonul pe birou si m-am intors. Jason ma privea fara nicio emotie intiparita pe chip.

-N-am sa merg, m-am trezit spunand.

Am tacut in continuare. Oricum lui nu-i pasa de parerea mea.

-Bine, imi raspunse.

Am luat stanjenita niste haine din dulap si le-am imbracat. Am iesit din camera pregatindu-ma sa plec spre sala de mese. Am impins usile mari si am privit sala plina de fiinte supranaturale. Unii isi intoarsera capetele catre mine, i-am ignorat dornica sa vad niste fete cunoscute. Flower era la o masa si vorbea cu o gramada de fete printre care se afla si Clare. N-o mai vasusem de cand am descoperit casa lor devastata.