Schimbarea lui Ashley

Capitolul 23

 In urmatoarea zi nu am mai vorbit despre incidentul de noaptea trecuta. Angel nu parea prea dornica sa faca conversatie, parea mereu ca se gandeste la ceva anume.

Cat despre mine, mintea mea era impartita in doua. Ceea ce ma obsedase pana atunci fusese gasirea lui Jason, el fiind singurul care ma putea ajuta. Dar acum, in momentele cand gandul isi lua o pauza de la planificarea urmatorului pas pe care aveam sa-l facem, imi aparea in minte imaginea baiatului din vis. Tot acel macel, acea trecere brusca de la fericirea eterna la groaza. Incercam sa uit de acel vis, dar faptul ca aveam acelasi gen de vis, in fiecare noapte, ma infiora. Nu indrazneam sa uit de acel prim vis, pe cat de infiorator pe atat de fermecator, care dusese la aceste cosmaruri.

Totul se repeta. Incepea cu noi doi, apoi cu uciderea lui. Dar locurile se schimbau, precum si intamplarile si cel ce il ucidea pe strainul misterios. Traiam momentul afectiunii dintre noi de parca ar fi fost realitate.

Nu-mi ingaduiam decat scurte partide de somn, astfel evitam cosmarurile. Cateodata ma lasam dusa de somn si visam, oribil. In timp ce unii oameni adorau visele gandindu-se ca ele sunt dorintele lor neimplinite, eu, nu fac decat sa retraiesc groaza unui cosmar.

Zilele treceau cu greu, strabatand paduri, orase si dormind la adapostul copacilor. Incercam sa tin pasul cu Angel, era mereu in forma in timp ce eu ma chinuiam sa nu ma las prada oboselii provocate de noptile nedormite.

Cand ne aflam intr-o padure de la marginea unui oras facand planul pentru urmatoarea zi, Angel a spus:

-Nu putem pleca maine.

-De ce? am intrebat surprinsa.

-Deoarece trebuie sa-ti rezolvam problema cu visele.

Am tacut, nu mai adusese pana acum vorba despre vise, si ii fusesem recunoscatoare. Dar acum nu eram pregatita sa-i spun despre ele.

-Sunt cosmaruri, am spus sec.

-E acelasi lucru. Cunosc pe cineva care te va vindeca.

Am privit-o sceptica. Ma obisnuisem cu visele cumplite si pur si simplu nu credeam ca puteau fi alungate.

-Si dintr-odata vrei sa ma ajuti.

-Ma incetineste slabiciunea ta.

Am ras fals, dar nu am mai zis altceva.

In dimineata urmatoare, am asteptat ca Angel sa se trezeasca, cu o oarecare nerabdare. Cand se trezi am plecat condusa de ea sa-l gasim pe cel care ar trebui sa ma vindece.

Am strabatut orasul privind oameni grabiti si incercand sa memorez imprejurimile. In cele din urma am ajuns la o cabana, oameni intrau si ieseau neincetat. M-am lasat condusa de Angel prin multime. La intrare am vazut ceea ce parea a fi o receptie, Angel impinse oamenii care asteptau la coada pentru a vorbi cu receptionerul. Acestia se aratara enervati de purtarea ei, dar vazandu-i privirea infricosatoare nu ripostara. Clientul pe care tocmai il intrerupsesem se arata cel mai jignit pornind o discutie aprinsa cu Angel.

-Nu-mi pasa de locul tau idiot, am treburi importante de facut! striga Angel.

-As dori sa vorbesc cu Paul, i-am spus calma receptionerului.

Acesta paru usor uimit.

-Aveti programare.

-Nu.

-Imi pare rau, dar...

Nu continua deoarece l-am apucat de cravata si l-am tras catre mine.

-O sa imi spui unde se afla Paul, i-am spus concentrandu-ma pe ochii lui incercand sa-l constrang.