Pe aripile noptii

Capitolul 8

Cand am iesit afara din sala de sport, o pala puternica de vant m-a izbit in fata facandu-ma sa tremur. Ploaia se oprise dar cerul era inca acoperit de nori negri. Uram vremea asta care ma facea sa-mi amintesc cat de trista ma simteam defapt. Am inaintat spre iesirea din scoala, vantul inghetandu-mi sangele in vine. Mi-am desfacut parul lasandu-l sa cada in valuri pe spate si am marit pasul ca sa nu ma intalnesc intamplator cu Kevin sau Emma. Tot ce imi doream era sa fiu singura azi! Vroiam sa ma pot gandi la referatul la engleza pe care trebuia sa-l predau saptamana urmatoare, dar capul imi era plin de alte lucruri. 

Cand  am iesit pe poarta scolii, un fior mi-a trecut pe sira spinarii, iar creierul meu se blocase. Era ca si cum uitasem de tot ceea ce imi ocupase mintea mai devreme, iar singurul lucru la care ma puteam concentra era vocea sinistra care imi soptea numele undeva in adancul mintii mele.
,,Isabella!", mi-am auzit numele rostit. Din instinct, mi-am intors capul si am privit spre curtea scolii care se aglomerase cu elevii ce ieseau incantati de la ore dar nu am observat pe nimeni in jurul meu care ar fi putut sa ma strige. Sentimentul de panica si cel care prevestea ca ceva nu era bine ma cuprinsera dintr-o data.
,, Isabella!" mi-am auzit numele din nou, iar de data asta l-am vazut. Acolo, in fata mea, la numai cativa metri de mine statea o silueta intr-o pelerina neagra care ii acoperea fata.
,, Vino! Ajuta-ma!"  am auzit vocea din nou. Undeva in adancul mintii mele stiam ca trebuia sa fug dar corpul meu nu ma mai asculta. Simteam cu  si incepand sa realizez cu spaima cm fiecare muschi din corp mi se incordase si ma simteam atrasa de silueta din fata mea. Picioarele mele se miscau fara sa le coordonez eu, iar mintea mea era intepenita. Tot ce vroiam era sa stiu ce se afla sub gluga aceea neagra.M-am uitat la mana cadaverica care a iesit de sub pelerina si care se intindea spre mine.
- Hei! Izy! am auzit o voce foarte cunoscuta din spatele meu.
Mi-am intors capul si l-am vazut pe Erick alergand spre mine, iar gasca sa de baieti uitandu-se lung in directia noastra.
Am aruncat o ultima privire in locul unde a stat figura neagra, dar asa cum am crezut, aceasta nu mai era acolo.
Ma simteam inca foarte ametita incercand sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu mine, dar cand l-am observat pe Erick toata ameteala trecuse, inlocuita de confuzie pura. Era aproape cu un cap mai inalt decat inainte, iar umerii sai erau de doua ori mai lati. Ii puteam vedea muschii incordandu-se prin  tricoul sau lipit de abdomenul masiv, atunci cand se apropie la numai cativa centimetri de mine.
Isi puse bratele in jurul taliei mele si se apleca suficient de mult cat sa-i simt respiratia pe fata mea.
In mod evident, acela nu putea sa fie Erick. Cel putin nu Erick pe care il cunosteam eu.
Am incercat sa ma eliberez din stransoarea lui, dar nu am reusit asa ca m-am multumit doar sa-mi las capul cat mai pe spate, pazindu-mi buzele de ale sale.
- Izy ... trebuie sa vorbesc cu tine! i-am auzit vocea soptita in urechea mea.
- Erick, ce s-a intamplat cu tine? am intrebat eu simtind privirile intrigate ale elevilor atintite asupra noastra.
- Am venit sa-mi iau la revedere, spuse acesta cu o nuanta de durere in glas.
Stransoarea lui deveni brusc mai lejera astfel incat acum puteam sa ma uit in ochii lui.
- Cum adica vrei sa-ti iei la revedere? Unde pleci? am intrebat confuza.
- Astazi e  ultima mea zi in Richland! Diseara eu si baietii mei vom fi deja la granita cu Canada. Am venit sa-ti spun adio pentru ca nu cred ca ne vom mai vedea.
Am ramas inmarmurita, inecandu-ma cu propriile cuvinte:
- Erick... cum...de ce...unde pleci? Ce s-a intamplat?
- S-au intors, Izy! Nu mai pot ramane! S-au intors! spuse acesta cu rasuflarea taiata.
- Cine s-a intors? am tipat eu isterica.
- Izy, vino cu mine! Nu esti in siguranta aici! spuse acesta apropiindu-si fata periculos de aproape de a mea.
- Cine s-a intors, Erick? am intrebat facand un pas in spate.
Erick se uita adanc in ochii mei, imi cuprinse fata cu mainile, iar apoi isi lipi buzele puternic de ale mele.
- Vampirii, sopti acesta intr-un final, intorcandu-se pe calcaie si plecand in graba.