Pe aripile noptii

Capitolul 11

Imi simteam pleoapele facandu-se din ce in ce mai grele, iar in cap imi rasunau doar soaptele tatei. Nu puteam nici macar sa ma gandesc la masuta din hol din care a ramas doar cenusa si care a ars sub ochii mei. Nu puteam sa ma gandesc nici la acel cuvant nesuferit pe care l-am auzit de miliarde de ori pana atunci,care nu avea nici un sens si in care pana si tata credea, tata persoana cea mai rationala de pe planeta.

Tot ce vroiam sa fac era sa ma intind in pat si sa uit de tot ce s-a intamplat. Cu toate ca parea nebunie curata, eu chiar incepeam sa uit fragmente importante cu ceea ce se intamplase in seara aceasta. Cum era asta posibil? Ar fi trebuit sa fiu agitata si speriata, dar in sufletul meu era doar o liniste constanta.

Cand am deschis usa camerei mele, o rafala de aer rece m-a izbit direct in fata, facandu-mi tot parul sa se rascoleasca si trimitandu-mi fiori ca gheata prin tot corpul. Am inhalat recunoscatoare parfumul aerului de noapte, lasand fiecare particula rece de oxigen sa-mi intre in corp si sa ma ajute sa-mi revin. In cateva momente spaima se instaura din nou in sufletul meu, iar in capul meu desfasurandu-se evenimentele de mai devreme: tata impachetand, vorbind despre vampiri, iar eu dand foc la masuta din hol. Nu stiam exact de ce, dar simteam ca eu eram singura vinovata pentru dezastrul provocat. Oare ce se intamplase cu mine?

Am pasit grabita in camera si m-am indreptat sa inchid fereastra. Chiar atunci cand am vrut sa ma intorc si sa cobor scarile din nou spre camera de zi unde se afla tata, am observat, pe geam,niste umbre miscandu-se undeva pe strada. Un barbat si o femeie, amandoi imbracati in negru, mergeau in graba, cu miscari parca de felina, gratioase si coordonate in susul strazii. Nu le puteam vedea fetele dar dupa posturile lor tepene mi-am dat seama ca erau firi neinduratoare si foarte hotarate.

Cei doi nu faceau nici un fel de contact fizic intre ei si nici nu se uitau unul la altu, privirile lor fiind atintite inainte. Am crezut ca am vedenii atunci cand cei doi se oprira in fata casei noastre, iar apoi barbatul, cu o miscare brusca inainta pana la usa, scotand-o din balamale. Bufnitura de la parter imi confirma ipoteza.

Am auzit vocea groasa a tatei si dupa inca alte doua voci care pareau ca au un schimb de replici foarte dur. Oare tata le cunostea pe cele doua persoane care venisera pe nepoftite?

Am coborat cu atentie primele doua trepte, avand grija sa nu fac nici un zgomot si sa stau ascunsa bine, asfel incat sa nu vada nimeni ca incercam sa trag cu urechea.

-Enoch a vorbit! E timpul sa ne dai fata, Henry! se rasti barbatul de la intrare cu o voce aspra. Stiu ca este aici! I-am putut simti mirosul de cum am intrat pe strada si... , a vrut acesta sa continue, atentia lui fiind distrasa probabil in alta parte.

Nu stiam exact care era motivul pentru care acesta se opri, pentru ca nu reuseam sa vad din locul in care ma aflam ce se intampla jos, insa banuiam deja care ar fi fost cauza.

- Ce s-a intamplat cu masa voastra? intreba femeia cu o nuanta de greata si ironie in ton.

- Puterile ei cresc din ce in ce mai mult pe zi ce trece, spuse tata pe un ton rece si pasiv asa cum nu il mai auzisem pana acum,dar puteam jura ca auzisem si un tremur in vocea lui, mereu calma, care ii dadea de gol agitatia in care se afla. Ar fi dat foc la toata casa daca nu as fi oprit-o. Devine mai puternica. Mi-am folosit toata puterea sa-i sterg imaginile de adineauri din minte, dar nu stiu cat de mult a mers. Nu mai raspunde la farmece.

-Aw! Fetita mea creste pe zi ce trece. In curand, va implini 18 ani si va deveni o vrajitoare completa. Ce fericita ar fi fost mama daca ar fi vazut-o! am auzit vocea femeii de la parter.

Un junghi im strapunse inima si am crezut ca voi cadea din picioare. Era oare asta posibil? Mama mea murise cand m-am nascut! Se putea ca femeia in negru si cu o postura atat de impunatoare sa fie mama mea?

Brusc, am incetat sa ma mai concentrez la conversatie, si abia ma stapaneam sa nu alerg la parter si sa le spun celor doi impostori sa iasa din casa.

Dar prin minte mi-au trecut imaginile cu cei doi mergand, parca zburand in susul strazii, cu miscari atat de coordonate si precise si in acelasi timp feroce, incat pareau aproape inumani, astfel am renuntat la ideea mea.

Incordarea tatei se simtea pana in locul unde ma aflam, atunci cand tocurile femeii se auzeau scrutand podeaua din hol, aparent nerabdatoare.

- Vreau sa-mi vad fata, Henry! Unde e Isabella? spuse aceasta, nervozitatea din tonul ei trimitandu-mi fiori reci prin vene.

Tata facu cativa pasi in spate, acoperind capatul de jos al scarilor, astfel intrand in vizorul meu.

Camasa sa era uda si lipita de spatele lui, iar acesta respira cu greu. Nu-l mai vazusem niciodata in felul acela!

- Las-o! il auzisem pe tata zicand cu voce ragusita.

- Stii care a fost intelegerea, Henry! Trebuia sa o tii aici pana este gata, spuse barbatul enervat. Dupa o vom duce lui Enoch. Isabella va fi bine, un destin maret o asteapta!

- Dar nu este gata! Nu are inca 18 ani! Stiu ce vrea Enoch sa-i faca, si nu voi permite una ca asta! striga tata.

Tot sangele imi inghetase in vene.

Despre ce tot vorbeau? Cine era Enoch? Ce destin?

- Nesabuitule! striga femeia, care vazuse valizele din sufragerie.

Barbatul, intelegand nemultumirea femeii, se apropie si mai mult de tata cu ochi furiosi si atunci l-am vazut.

Avea o fata frumoasa, cu pometi ascutiti, par brunet si ochi caprui, pielea alba ca marmura, care, parca reflecta lumina din camera. Nu stiam de ce, dar aceasta frumusete supranaturala imi amintea de Brandon.

- Ati incercat sa fugiti! Prostule! Stii doar ca Enoch avea sa va gaseasca oricum! striga barbatul.

In acel moment, totul se desfasura foarte repede.

Tata se intoarse spre mine, care ma aflam in capatul de sus a scarilor, privindu-l speriata in ochi, iar el pe mine cu o fata chinuita si disperata.Puteam citi regret in ochii sai si in acelasi timp acel sentiment de protectie pe care mi-l purta intotdeauna.

- ISABELLA! FUGI! striga tata inainte ca barbatul caruia trasaturile frumoase i se schimonosira, culoarea capruie a ochilor transformandu-se in rosu aprins, iar o pereche de colti lungi aparandu-i in colturile gurii, sa se arunce asupra lui.

- Nuuu! am strigat eu din locul in care ma aflam, atunci cand acesta isi infipse coltii in gatul tatei, strigatele sale rasunand in toata incaperea, inainte de a se prabusi pe podea, inert.

Femeia, aparu in capul scarilor, uitandu-se cu un zambet satisfacut la mine, incercand sa faca un pas spre mine.

M-am intors repede spre camera mea, incuind usa dupa ce am intrat.

In mai putin de o secunda, puteam auzi nemultumirile femeii si zgarieturi in lemnul usii.

Am cautat disperata o iesire, dar singura pe care o aveam era fereastra.

Am deschis-o repede si m-am uitat in jos. La o distanta de aproape un metru si jumatate sub fereastra se afla o grinda. Daca reuseam sa ma prind de ea, aveam sa imi atenuez caderea.

In spatele meu se auzi o bufnitura, usa fiind sparta, iar in acel moment, am sarit.