Pe aripile noptii

Capitolul 6

O multime de persoane imbracate in negru stateau in fata scolii. Pe chipul fiecaruia se putea citi tristetea si durerea pierderii cuiva drag. Incercand sa-mi fac loc prin multime, am zarit cativa politisti si o echipa de filmare langa intrarea principala. Am oftat stiind ca eu nu eram imbracata adecvat pentru moment si probabil ar fi trebuit sa arat mai mult respect pentru moartea lui Jackie. Dar tot ce imi doream acum era sa o gasesc pe Ashley si sa-i povestesc despre batranul acela ciudat din parc. Vroiam sa o gasesc si sa ma descarc pentru ca stiam ca doar ea ma mai putea ajuta acum. Am iesit in graba dintre sutele de persoane incercand sa ma indrept spre intrarea din spatele scolii. Am trecut pe langa un grup de fete care plangeau si le-am recunoscut imediat ca fiind prietenele lui Jackie. Una dintre ele s-a intors spre mine si s-a uitat in ochii mei cu multa durere, parca incercand sa-mi spuna ca ii pare rau. Am vrut sa ma indrept spre ea,sa-i prezint condoleantele mele pentru Jackie si sa-i spun ca nu trebuie sa se simta vinovata pentru nimic. Dar ceva mi-a acaparat toata privirea. Undeva, la marginea grupului de persoane imbracate in doliu stateau un baiat pe care nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata in scoala. Dar ceea ce mi-a atras atentia au fost trasaturile sale perfecte. Avea pielea alba ca marmura, parul saten care ii cadea frumos in bucle pe fata, si niste ochi verzi superbi. Arata atat de ireal, aproape inuman de perfect! Statea  sprijinit de un perete al scolii, cu mainile in buzunarele paltonului sau negru, privind multimea de oameni care se ingramadea sa ceara explicatii politistilor. Dintr-odata ochii baiatului se intoarsera catre mine si ma tintuira cu privirea. Mi-am simtit pulsul accelerandu-se si mi se taie respiratia. Am incercat sa imi intorc privirea repede dar nu puteam sa-mi dezlipesc ochii de la el. Fata baiatului se incrunta brusc, iar privirea ii deveni rece si dura. Mi-am lasat capul in jos incercand sa nu ma uit la el simtind fiori reci alunecandu-mi pe sira spinarii si sentimentul inexplicabil de teama. Dupa cateva secunde mi-am ridicat privirea din pamant si fara sa-mi dau seama am inceput sa-l caut cu ochii prin multime, dar baiatul nu mai era. 
Am incercat sa-mi limpezesc gandurile dar inca nu ma puteam concentra la nimic. Cine era baiatul acela? Ce cauta el aici? Ma gandeam la trasaturile sale perfecte si la privirea sa rece care mi-a inghetat sangele in vene. A fost adevarat sau doar un vis? Dar totul se spulbera repede cand am simtit pe cineva imbratisandu-ma sufocant de tare.
- Izy! Cat de tare ma bucur sa te vad! Esti bine? Mi-am facut atatea griji! Te-am sunat de o mie de ori si nu mi-ai raspuns! spuse Kevin cu vocea intretaiata. 
Am incercat sa ma indepartez de el, dar acesta nu-mi dadea drumul. Am vazut-o pe Emma plangand si venind in graba spre mine.
-Izy! Imi pare asa de rau! Nu-ti poti imagina cat de rau imi pare! 
M-am dezlipit de Kevin si m-am dus s-o imbratisez pe Emma. 
- E in regula! Nu mai plange! Nu mai putem face nimic acum! Politia se va ocupa de caz si il vor gasi pe faptasul care a omorat-o pe Jackie! 
Emma se desprinse din imbratisarea mea si se uita fix in ochii mei.
- Nu ai aflat, nu-i asa? spuse ea printre suspine.
- Despre ce sa aflu? am intrebat eu plina de ingrijorare.
Dupa cateva secunde de tacere, timp in care Emma si Kevin isi aruncau priviri exasperate, am auzit vocea lui Erick plina de regrete din spatele meu:
-Ashley.....a disparut!