Binele necesar

Capitolul 16

— Scutește-mă, îi spun, împingându-l din pat.

Simt că nu am aer în jurul lui. Contrar așteptărilor, nu m-am emoționat deloc la cuvintele sale. În ultimul timp nu face decât să mă dezguste.

El se ridică, îndreptându-se de spate, și-și așază maioul pe umeri.

— Vorbesc serios, Sasha.

Mă uit sceptică la el.

— Te-ai obosit degeaba dacă ai venit până aici ca să-mi zici lucruri de-astea. Tu nici măcar nu cunoști noțiunea cuvântului „serios".

Încerc să mă ridic din pat, sprijinindu-mă cu o mână de noptieră și cu una de pat. Cameron se apropie de mine și mă prinde de braț, observând că ceva e în neregulă cu mine. Aproape totul se face negru în fața ochilor mei, iar vâjăitul din urechi încă nu a dispărut. Clipesc apăsat de câteva ori, și apoi des, de câteva ori. Ochii mi se opresc pe degetele acoperite de inele groase de metal, ale lui Cam. Mă strânge de braț și parcă ar vrea să spună ceva... doar că nu știe ce anume.

— Pleacă, Cameron, îi ordon. Lasă-mă!

Îi simt respirația în ceafă, în timp ce strânsoarea mâinii i se slăbește.

— În regulă, plec, dar doar dacă îmi promiți că tu rămâi aici. Și că ai grijă de tine. Fii atentă, că am să te controlez.

Bufnesc într-un râs perplex, dar sunt înreruptă de valul plin de contradicții provocate de cuvintele și acțiunile lui Cameron, care poate nu întâmplător nu sunt deloc unele și aceleași.

— A, da? ridic din sprâncene. Așa cum îți controlezi și ție viața? Fac mereu ce vreau eu, Cameron. În timp ce tu încă te refugiezi în droguri, de parcă ai mai avea șaișpe ani. Te-ai maturizat, ce să zic!

El zâmbește slab, ca și când o promisiune s-ar strecura pe buzele lui.

— N-am știut, mormăie, cu privirea în pământ.

Corpul mi se încordează.

— N-ai știut ce? îl întreb.

— N-am știut că ești curată. Că nu te mai droghezi.

La naiba...

— Ashton mi-a spus asta... în felul lui caracteristic.

Tac. Nu am nimic de spus.

— Îmi pare rău, continuă el. Nici nu știi cât. A fost o prostie chestia aia cu acidul... N-aș vrea să te apuci din nou. Mai ales din cauza mea. Pun pariu că nasul ți-a sângerat din vina acidului. Adică din vina mea.

— Revino-ți, pufnesc, făcându-l în sfârșit să se îndepărteze de mine. N-ai o putere ca asta. Nimic nu m-ar putea face să mă reapuc.

Cameron zâmbește din nou, ducându-și două degete la tâmplă, și-apoi îmi face semn de salut înainte să iasă pe ușa camerei. Îmi trag sufletul și intru în baie, dând drumul la apă, pentru a face un duș rece de care simt neapărată nevoie. Mă dezbrac și intru sub jet, atentă să nu îmi ud părul. Închid ochii și-mi las capul pe spate, ca să-mi întind gelul de duș pe gât și pe bârbie. Numai că aud zgomot în spatele meu și mă întorc deodată, întâlnind ochii jucăuși ai lui Cameron. Tresar, trăgând brusc aer printre dinți când brațele lui îmi înlănțuie talia.

Cândva, înainte cu foarte mulți ani, de fiecare dată când eram expusă mai mult decât trebuia – cum ar fi la plajă sau la piscină –, primul instict pe care îl aveam era acela de a-mi acoperi părțile intime.