Mister X ( Pauză de modificări)

Cap. 14 O amnezie e ca pierderea unei pagini dintr-o carte

 Dar când am ajuns în clasă am văzut că erau acolo Drake , Jake și Shane. Ok... ce căutau ei acolo? 

-Nu fă fața aia de parcă l-ai văzut pe dracu în persoană! strigă Shane îmbufnat.

-Ce căutați aici? întreb eu scurt.

-Eu vreau să vorbesc cu Andreea..., spune Shane.

 -Eu cu Anto... , spune Jake dar e întrerupt de Drake care părea cam nerăbdător.

-Și eu cu tine! 

-Măcar puteați fii politicoși și aducea-ți și pe cineva pentru mine, dar nu! strigă Rebekah supărată.

-Nu cred că va fi așa o mare plăcere Rebekah, bucură-te că nu ți-a venit nimeni, spun eu autoritară, și de a dreptul scoasă din pepeni din cauza lor. 

-Rebe , caută-le te rog pe Criss și Em, spune Andreea uitându-se la Shane serioasă.

-Bine... spune ea retrăgându-se puțin stânjenită. 

 -Vi? o întreabă Jake pe Antonia.

 -Unde? întreabă și ea confuză.

 -Pe hol... Nu te violez să știi! spune el pe tonul lui nevinovat de vinovat. Nu are logică, dar are, credeți-mă.

-Bine..., spune ea în final. 

 -Deci ce dorești? întreabă Andreea după cei doi au ieșit din clasă.

 -Poți veni cu mine? întreabă el pe un ton mult mai normal decât cel pițigăiat al lui Jkae. Mereu când minte sau când încearcă să nu râdă are vocea aceea. 

-Ah, sigur... spune ea inspirând adânc.

 -Bine , tu ce vrei? întreb eu brutal cu mâinile încrucișate la piept. 

-Am zis că am să te prind singură păpușă, se pare că ai picat singură în capcană, spune el împingându-mă în perete. 

-Îmi pare rău să te anunț tâmpitule dar unii nu au crescut în junglă!

 -Nu te rănesc prea tare nu îți fă griji. 

 -Dă-mi drumul ! 

-Să nu mă mai provoci niciodată , și ai grijă , că habar nu ai ce pot face! 

 -Dar tu știi? întreb eu amuzată. 

-Știu foarte bine, știu mai bine decât crezi, și apropo ai grijă la dușmani necunoscuți, sunt foarte enervanți, spune el dându-mi drumul . 

 -Mai vedem.  

-Eu îți urez succes , nu va fi ușoară noaptea asta, poate și din cauza mea, dar alea sunt detalii.  

-Interesant, ce să zic! Mersi... Și ție îți va trebui, spun eu făcându-i cu ochiul. 

-Mersi...vedem cine câștigă la sfârșit! 

      Ce a fost asta, habar nu am , dar am impresia că știe mai multe decât ar trebui, și poate nu e atât de rău pe cum îl credeam. Tot rău e , dar e mai ok. Aparențele înșeală. Voi avea grijă cu el oricum, nu știi niciodată.  Am ieșit pe ușă , dar m-am ciocnit de cineva: 

-Ai grijă pe unde mergi! strig eu supărată, din cauza că m-a lovit în umărul care a fost un pic strâns prea tare de Drake acum câteva secunde. 

-Scuze, nu am vrut, spune acel băiat.  

     Nu îl cunosc pe tip. Cred că l-am mai văzut prin școală, dar nu am făcut cunoștință. Avea părul cârlionțat , roșcat , ochi albaștri , destul de înalt.