Mister X ( Pauză de modificări)

Cap. 8 Aș vrea să dau reset

   

       După un somn profund şi bine meritat, începeam încet-încet să mă dezmeticesc, cu toate că îmi mai doream să moţăi puţin. Eram gata să fac asta până mi-am dat seama că nu sunt în patul meu, nici în camera mea şi am sărit de sub pătură ca arsă. Unde naiba ajunsesem?

       Ploaia de aseară parcă curăţase cerul lăsându-l proaspăt pregătit pentru soare, care acum scălda camera cu o încântare temperată. Locul în care mă aflăm îmi era foarte cunoscut, deci nu eram ţinută captivă (doamne ajută), însă nu puteam să îmi dau seama cui îi aparţinea.

        Capul încă mi-l simţeam greu aşa că am ales să mă întind la loc şi să îmi continui cercetările îndată ce îmi revin. După ce m-am aşezat confortabil aud uşa deschizându-se încet, iar eu tresărisem puternic. M-am liniştit total când am văzut cine îmi zâmbea din prag.

-Te-ai trezit şi tu în final, am crezut că ai murit.

-Aş vrea eu.

-Cum te mai simţi?

-Mult mai bine, Tom, dar ce caut aici?

-Mai întâi de asta vreau să ştiu ce te-a apucat de ai făcut criză aia şi ai fugit, îngrijorând pe toată lumea.

-Am avut o scăpare.

-Ally, tu nu ai scăpări de genul, spune el aşezându-se pe pat. Ceva s-a întâmplat şi vreau să ştiu ce.

-Pur şi simplu m-au enervat colegii.

-Nu cred că prostia lui Marcus te-a putut determina să chiuleşti. Tu şi dacă eşti călcată de maşină vrei să mergi la şcoală.

-Mă faci să sun a tocilară.

-Păi nu eşti?

-Du-te dracu, nu vrei? Spun eu lovindu-l peste umăr.

-Deja m-am întors de acolo.

        Am izbucnit în râs de la gluma lui proastă, însă el a redevenit imediat serios. Aştepta răspunsul meu, însă nu prea ştiam dacă are rost să îi explic şi lui ce i-am explicat Cosminei, el de ce ar reacţiona altcumva?

-Tu cum mai eşti?

-Nu prea bine, însă mă pot deplasa.

-Dar ce ai făcut?

-Nu am nici cea mai mică idee. Doctorul a explicat, dar eu nu am fos atent, mama ştie sigur.

         Era ceva destul de tipic lui să fie neatent la lucruri asemănătoare. Mai ales să se bazeze pe mama lui exagerat, ca apoi să se plângă că nu e lăsat să fie independent.

-Avea dreptate Marcus?

-În legătură cu ce?

-Cu faptul că tu te-ai lovit că te uitai la mine.

-Eh, să zicem. Sincer nu mă uităm neapărat la tine, eram eu cu capul în nori, am fost trezit la realitate de ţipătul Antoniei. Ştii că eu mă împiedic şi de aer, nu ai niciun motiv să te simţi vinovată. Sincer nici nu ştiu ce i-a apucat pe ăştia, nu fac niciodată asemenea acte curajoase. Zici că cineva i-a coordonat. Plus, zici că am revenit în clasa a treia, pe bune.

         Cineva i-a coordonat? De ce nu-mi trecuse prin cap că poate X a avut ceva de a face cu interogatoriul brusc al colegilor mei?

-Aşa, deci, unde ai fost ieri?

-Păi cum nu ştiam unde să mă duc m-am urcat în primul autobuz care a venit şi am coborât la o staţie oarecare. Lângă staţie era un parc unde am dat de un prieten şi am stat cu el cam până se intuncase. Apoi el m-a condus la sală şi de acolo am blank space.