"Dincolo de real"

Capitolul 7

     Hei all. Am revenit si eu pe aici cu o noua parte din povestea mea. Stiu ca nu am mai scris de mult dar avand in vedere ca e vacanta ma zis ca trebuie neaparat sa mai scriu un capitol la poveste.Nu vreau sa zis prea multe ca sa nu va tin in suspans asa ca acum va las, si nu uitati daca va place capitolul sa nu ezitati sa dati un vot sau un comentariu. Lectura placuta va urez.

Capitolul 7

    Vi s-a intamplat vreodata ca ceva ce aparent era minuat si de lunga durata sa  se tansforme in cel mai rau lucru care ti s-a intamplat vreodata? Ei bine asta mi s-a intamplat mie o fata aparent obisniuta la primul meu bal din clasa a IXa.  Dar hai sa incepem cu inceputul.

    Eram in sala de dans. Totul era perfect. Eram cu baiatul pe care il placem locul arata magnific din cauza luminilor care se miscau lent dand o atmosfera romantica. Preitena mea cea mai buna era fericita impreuna cu prietenul ei. Totul era minunat.

- Spencer, eu...? intreb eu.

- Ce s-a intamplat Em? Nu te simti bine? raspunse Spencer.

- Nu, sunt bine. Vreau altceva sa te intreb.

- Ce este? S-a intamplat ceva?

- Nu! Vreau doar sa stiu de ce un baiat ca tine place o fata ca mine?Adica sunt asa de ciudata. Prima oara cand ne-am intalnit aproape ca era sa te iau la bataie si... dar atunci Spencer imi puse mana la gura in seman sa tac.

- Nu esti decum asa cum crezi. Esti diferita nicidecum ciudata, esti frumoasa si sensibil si mai ales esti a mea si nu trebuie sa te schimbi pentru ca oricum vei fi te voi iubi. spunand aceste lucruri imi lua mainile in ala lui si continua. De fiecare data cand ma uit in ochii tai ma indragostesc de tine iar ca prima oara cand i-am vazut. Iar atunci cand i-am vazut pe o fata asa frumoasa ca tine m-am dat seama ca tu esti aleasa inimii mele.

Nu am putut sau imi cred urechilor. Acelasi lucru gandeam si eu despre el. De prima oara cand i-am vazut ochii in acea viziune pe care am avut cu el am stiut ca el este alesul meu si chiar asa si este.Deodat voce lui ma trezi din gandurile mele.

- Si vreu ca ascesta seara sa fie una de neuitat pentru amandoi.

    Spunand aceste Spencer isi lipi buzele de ale mele intr-un sarut tandru plin de sentimente si trairi. Sarutul ne facu se ne simtin ca un intreg. Nu puteam trai unul fara celalalt. Viata fiecaruia dintre noi depindea de celalalt caci fara celalalt era seaca. Deodata Spencer isi dezlipi buzele de ale mele orind sarutul.Atunci ne-am uitatunul la altul ca si cum nu ne mai vazuse de mult timp chiar daca nu era adevarat.

- Te iubesc Emma si mereu te voi iubi. sopti acesta suav.

- Si eu te iubesc Spencer.

    Atunci Spencer incepu sa ma sarut mai pasional iar sarutu deveni unul mai salbatic si mai infocat amandoi varand mai mult unul de la celalat. Ceva mai mult, mult mai mult.

   Deodata niste oameni necunoscuti au intarat in sala de bal deschizand luminile si stricand toata atmosfera romantica, si in acelasi timp si sarutul nostru. Toata lumea se dadu intr-o parte lasand oamenii neinvitait sa treaca, iar noi doi lafel.

    Nu ma puteam gandi la altceva decat la Spencer dar atunci cand i-am vazut pe toti acei oameni am inceput sa simt un fior inexplicabil. Aceea  erau imbracati foarte ciudat in comparatie cu noi, ei fiind inbracati jumatate in alb iar restul in negru, hainele nu erau deloc la moda aratand parca ca cei din timpul zeilor. Simtem ceva ciudat venind din partea lor, ceva care ma nelinistea. Cei imbracati in negru ma infricosau. Am incercat sa ma uit atent la unul dintre cei. Fata lui ma inspaimanta dar atunci cand m-a axat pe el am vazut un fel de praf negru in jurul acestuia. "Asa ceva nu e posibil, nu?" mi-a spus in timp ce ma stergeam la ochi incercand sa-mi revin din starea de soc. Apoi am incercat sa nu ma mai gandesc la asta si sa ma uit in alta parte dar ochii mi se atintisera asupra altui om, dar de data asta asupra unului care era imbracat in alb. Pivirea lui era mai putin infricosatoare decat a celuilalt dar tot avea ceva ce nu ma facea sa stau calma chiar daca nu stiam ce.Uitandu-ma iar la el am vazut o stralucire aparte." Ce se intampla cu mine? Ce e cu aceste persoane ce vor de la noi? Si mai importamt de ce ma simt ciudat in preajma lor? Ii cunosteam de undeva si nu imi aminteam eu de unde?" toate acesta intrebari imi tulburau gandurile fara sa imi dea pace. Am incercat sa nu le dau importanta asa ca am incercat sa ma gandesc la Spencer si ce fericiti suntem impreuna. Deodata ma uit la el si imi dau seama ca ceva este in neregula.