"Dincolo de real"

Capitolul 4

    Buna tuturor. Am venit si eu in sfarsit cu capitolul 4. Imi pare sincer rau ca nu am postat mai devreme dar deabia Miercuri am pus mana pe un calculator si am inceput sa scriu. Scuzati-ma ca nu am putut sa va spun dar asta e. Ce a fost a fost iar acum e gata. Nu e cine stie ce dar am incecat sa ma stradui sa iasa cat de bine pentru ca nici in astea 3 zile nu am prea putut scrie. Nu va mai retin si cum v-am obisnuit daca va place nu ezitati sa dati vot si un coment ca sa imi spuneti parerile voastre. Lectura placuta va doresc si un an scolar bun plin de succese.

P.s. In poza este Chad.

Capitolul 4

    Eram acolo fata in fata. Eram langa el. Il simteam. Stiam ca este acolo. Stiam ca ma iubeste si ca ma va iubi mereu. O simteam. O stiam.Ma uitam la el. Dar doar atunci si acolo era asa pentru ca atunci cand nu eram cu el atractia pe care o simteam acum nu mai era prezenta. Nu stiam de ce dar ceva din mine zicea ca trebuie sa ma mai gandesc sa mai jugec putin situatia si sa vad daca merita sa trec la urmatorul pas dar o alta parte zicea sa continui pentru ca nu are cum sa mi se intample nimic  rau ca totul e bine si roz si ca nu e bine sa imi fac griji pentru ca astfel nu voi mai putea sa fiu fericita.

      Deoadata suflarea lui ma trezi din gandurile mele. Nu se mai uita la mine. Oare ce patise? Ce aveam? Poate isi daduse seama ca nu ma iubeste. As fi fost devastata. Nu puteam sa ma gandesc decat la cele mai rele lucruri posibile. Iar atunci am tras aer in piept si am incercat sa ma calmez. Trebuia sa ma calmez nu se putea sfarsi totul nu asa de repede. Dar stai. Cat e ceasul? Ma uit repede la pandantivul meu de la gat il deschid si vad ca e ora 10 p.m. Nu mai trebuia sa stau mult aici pentru ca ai mei s-ar fi ingrijorat in cauza mea asa ca trebuia sa-i spun asta lui Spencer. M-am uitat la el cu o fata dezamigita parca spunandui ca trebuie sa plec. Am sperat ca a inteles si am incercat sa plec dar atunci m-a luat de mana parca vrand sa nu plec. Amandoi am ramas tacuti uitandu-ne unul la celelalt. Dar Spencer avea ceva in plan trebuia sa-mi dea ceva dar nu imi daduse inca. Dar de ce? Nici eu nu puteam sa-mi imaginez. Atunci am vazut ca nu se misca si am incercat sa scap din stansoarealui ferma dar atat de iubitoare si de protectoare. La un moment dat am simtit ca imi da drumul si imi pune ceva in palma. Atunci m-am intors iar spre el. Am vazut acei ochi negri superbi uitadu-se fix la mine. Atunci i-am spus in soapta multumesc si atunci l-am vazut cum se intoarce si se pierde in noapte. Cand l-am vazut placand am crezut ca lumea cade pe mine. Momentul nu dura mult pentru ca partea mea rationala trecu in functiune si imi spunea sa plec spre casa.

    Ajunsa in fata acasei o vad pe mama la usa. ''O nu.'' m-am spus in gand atunci. Ajunsa in fata mamei am spus:

- Buna seara, mama.

    Urmatoare miscare a mamei ma sperie de-a binelea dar totusi ma bucura.

- Buna draga mea. a spus mama in timp ce ma imbratisa.

- Mama nu esti suparata ca am venit la ora asta?

- Sunt putin suparata pe tine dar sunt bucuroasa ca ai venit in sfarsit si esti bine.

- Cum sa nu fiu doar tu m-ai invatat cum sa ma apar de pericole.

- Da. Asa e draga mea. Da asa e. a spus mama a doua propozitie mai mult pentru ea luandu-ma in brate. Acum hai sa mergem inauntru. Cred ca iti este frig.

- Da asa e.

     Dupa ce i-am spus mamei tot ce am facut azi omitand partinele paranormale am plecat in camera mea. Cand am ajuns acolo m-am pus direct pe pat fara a ma uita ca pe pat era o rochie foarte frumoasa parca de printesa pe care era prins un bilet.

                 Fetei mele o rochie cat ea de frumoasa pentru balul de sfarsit de semestru.

                                                                                                     Mama

    Cand am vazut-o nu am mai putu de bucurile. Era suparba. Era exact cum imi placea mie. Nu pot sa cred ca dupa atatea cautari fata succes mama a gasit rochia potrivita pentru mine. Am luat-o in brate si i-am multumit mamei mele in gand iar apoi am pus rochia in dulap. Punandu-ma iar pe pat m-am dat seama ca aveam ceva strans in pumn. Mi-am dat seama ca era de la Spencer si m-am uitata sa vad ce este. Cand am deschis capacelul cutiutei pe care o aveam in palma nu am putut sa-mi cred ochilor erau niste cercei de argint care aveau o piatra de un negru ca al nopti. Erau superbi. Acei cercei imi aduceau amine de Spencer. Aratau exact ca el. Pietrica erau ochii lui iar argintul era pielea lui alba.

Deodata sunetul de alarma al telefonului meu ma trezi din visare. Uitandu-ma la telefon am observat ca era un mesaj.

    Te-am sunat de mii de ori azi dar cred ca nu aveai semnal. Oricum azi a fost o sedinte la scoala pentru ca profii sa se hotarasca cand va fi balul si dupa ce au facut asta am aflat ca va fi maine seara incepand cu ora 9 p.m. Si daca nu am sa pot sa te sun nici maine te avertizez ca am sa vin la tine acasa la ora 7:30 ca sa ne pregatim. Sper ca ai sa-ti gasesti o rochie pana diseara si de asemenea si un partener.

                                                                                                Mon

    Mesajul de la Mon a venit chiar la timp iar balul lafel. Cu siguranta voi merge cu Spencer si voi purta cerceii de la el si rochia de la mama. Sunt asa de fericita dar si obosita in acelasi timp asa ca m-am pus in pat si am adormit pe loc.

    Dimineata umatoare m-am trezit foarte bine dispusa din cauza a tot ce se intamplase cu o zi inainte. Trebuia sa fac cumva sa am timp sa fac tot ce mi-am propus. Asa ca m-am gandit ca trebuia sa plec de acasa iar apoi m-am schimbat si am coborat in living unde am vazut-o pe mama care era in bucatarie.

- Buna dimineata, scumpo. spuse mama

- Buna, mama.

- Iti este foame?

- Da.

- Iti multumesc mama. am spus in timp ce am imbratisat-o.

- Cu placere sumpo. Cred ca ti-a placut foarte multsurpriza.

- Da o ador e suparba. Multumesc din tot sufletul.

- Cu placere. a spus mama in timp ce ramaseseram inca imbratisate. Dar acum trebuie sa mananci pentru ca diseara va fi evenimentul anului.

- Da, mama. Da asa e. am spus-o mai incet parca pentru mine gandindu-ma la Spencer.

    Dupa un sfert de ora am terminat de mancat mi-am luat la revedere de la mama si am plecat unde am vazut cu ochii. Iar astfel am gasit o pajiste pe care sa ma asez. Am luat telefonul si am inceput sa scriu prioritaile pe ziua de azi. Dupa ce am terminat numarandu-le au iesit 5. Acum nu mai trebuia decat sa le pun in aplicare. Era ora 12 deci mai aveam doar 7 ore pentru a termina toate treburile la timp si sa si ajung acasa inainte sa ajunca Mon. Nu stiam cat timp ma vor luat fiecare dar sitiam ca timpul va trece iar eu aveam destule lucruri de rezolvat asa ca m-am ridicat de pe  iarba moale  pe care stateam si am plecat spre primul loc in care trebuia sa ajung.