Prolog

1.1K 19 12
                                    

Ti s-a intamplat vreodata sa vezi ceva ce apareni nu era posibil chiar daca tu l-ai vazut cu ochii tai, iar acel ceva era explicat a fi neexistent din punct de vedere logic. Ei bine acest lucru mi s-a intamplat mie o fata obisnuita de 18 ani.

Ma numesc Emma sunt o fire impulsiva care tot timpul vrea sa gaseasca o explicatie in toate. Am parul negru albastrui, niste ochi verzi ca smaraldul, sunt destu de inalta si am un stil intre baietos si feminin.

Viata mea era normala pana acum 2 saptamani. Mergeam spre casa in timpul noptii, pentru ca venisem de la o  pertcere. In timp ce mergeam pe strada am ajuns la o strada mai putin luminata. Am incercat sa nu ma sperii dar oricat m-am straduit nu am putut sa fiu calma. Am inceput sa alerg prin noapte. Deodata am vazuy o lumina care se apropia de mine. M-am oprit ca sa vad mai bine si atunci am vazut ca este o masina care avea farurile aprinse. Deodata farurile masinii se indreptara intr-un loc unde era o fiinta. La un moment dat creatura care statea cu spatele s-a intors si i-am putut vedea ochii rosii care se uitau fix spre mine. Acea imagine era ingrozitoare. O secunda am incremenit dar apoi am inceput sa rationez din nou. Singurul lucru care mi s-a parut cel mai bun de facut in momentul ala a fost sa fug. Am fugit si am fugit si am tot fugit fara sa ma uit in urma pana cand am ajuns acasa. Toate luminile erau stinse asa ca mi-am luat telefonul si am luminat drumul pana la camera mea cu el. Ajunsa in camera am deschis lampa de pe noptiera, m-am pus in pat si am incercat sa adorm dar fara niciun rezutat. Am stat treaza toata noapte fiinta ca aveam in minte acei ochii rosii ca sangele dar pana la urma am putut sa adorm.

La ora 7 a.m. alarma telefonul ma trezi. Cu chiu cu vai ma putu sa ma trezec dar am pierdut timp pretios pentu aranjare asa ca am facut doar ce era necesar ca sa nu intarzii la prima ora. Dupa ce am iesit din camera am vazut-o pe mama care face mancare.

- Buna dimineata, mama. am spus eu in timp ce ma indreptam spre ea.

- Buna dimineata, scumpo. Cum ai dormit?

- Bine. am spus eu cu jumatate de gura.

- Ce s-a intampat? Ai visat urat?

- Nu am timp de povesti chiar pentru ca am sa intarzii. am spus eu in timp ce ieseam afara din casa.

- Dar nici nu ai mancat. striga mama dupa mine.

- Nu-ti fa griji am niste bani la mine. Am sa-mi cumpar ceva de la magazin. Pa! am spus in timp ce alergam.

- Pa, scumpo.

Ajunsa in fata scolii ma intalnesc cu prietena mea cea mai buna Monica.

- Hei, Mon, ce faci?

- Bine, tu?

- ... dar nu am putut sa-i raspund pentru ca deodata se suna de ora.

In clasa le vedem pa Tess si grupul ei de clone. Deodata Tess o i-a de mana pe Mon care se opreste.

- OMFG! Cu ce te-ai imbracat? Draga, oamenii normali se imbraca de la mall nu ca tine din gunoi ma mir ca macar le-ai spalat inainte. Adica pana si jalnica ta prietena sa imbracat mai bine ca tine.

Nu pot sa cred ca ne compara pe mine si pe Mon la imbracaminte pentru ca stie foarte bine ca avem stiluri diferite. Adica eu sunt ceva intre baietos si feminin dar Mon e 100% baietoasa iar azi avem un moment cand eram total opuse.

- Ce problema ai tu cu ce ma imbrac eu mai bine uitate la tine pentru ca esti o mare ... dar nu mai apuca sa spuna nimic pentru ca se auzi usa deschizandu-se.

Pe usa intra domnul Blanket dirigintele si profesorul nostru de matematica insotit de o fata.

- Buna ziua, elevi.

"Dincolo de real"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum