"Dincolo de real"

Capitolul 2

    Buna lume am venit si eu cu capitolul 2. Sper sa va placa si sa va tina in suspans. Abia astept parerile si reprosurile voastre si daca va place nu ezitati sa dati un vot. Nu va mai retin. Lectura placuta. 

P.s. In poza este Emma.

Capitolul 2

    Cele trei secunde in care credeam ca viata mi se va schimba au trecut iar eu nu am simtit nimic ciudata asa ca chiar daca am ezitata sa deschid ochii i-am deschis. Si cand am facut asta nu mi-a venit sa-mi cred ochilor. Acea fata pe nume Tiffany nu avea haina mea in maini ci o draguta pisicuta alba foarte pufoasa.

- Melanie am gasit-o pe Puf dar chiar daca aveam in plan sa mergem la cumparaturi acum trebuie sa mergem in campus sa o punem inapoi in cusca ea.

- Bine daca zici tu.

    Nu pot sa cred ca sunt inca in locul de sub tufis iar in mainile acelei fete era o pisica. In timp ce eu ma gandeam la mare incurcatura in care fusesem cele doua fete se intorceau din locul in care plecasem. Eram cea mai fericita atunci cand am ramas singura in luminisul acela pentru ca Melanie si Tiffany au intrat ca intr-un portal luminos si plin de sclipici. Eu atunci m-am ridicat din tufis. Cand m-am ridicat am vazut ca costumul meu de militar format dintr-un maieu si niste pantaloni scurti era plin de frunze si panze de paianjen iar parul imi era tot cufulit asa ca m-am hoatarat sa plec acasa ca sa ma schimb si ca sa cantaresc situatia prin care tocmai trecusem. 

    Dupa ce m-am schimbat am inceput sa scriu pe hartie tot ce aveam in cap. Dar in timp ce eu scriam acolo credeam ca ochii imi joaca feste pentru ca toate literele au inceput sa se ridice de pe foaie. Prima oara credeam ca e doar in imaginatia mea pentru ca eram obosita cu maginatia mea bogata dar apoi am vrut sa ating o litera. Am atins-o. Atingerea ei era de catifea era ca un puf pe care l-am prins in palma. Era asa de dragut iar atunci o imagine mi se ivise in cap. Era imaginea unei strazi intunecate. Nu stiam ce putea sa insemne dar stiam ca era ceva ciudat la locul acela pentru ca tocmai mie mi se aratase. Dar de ce tocmai mie adica ce putem sa fiu daca vedeam lucruri. Oare vedeam lucrurile in prezent, trecut sau viitor? Dar nu asta conta acum tot ce conta era ca trebuia sa stiu unde se afla acel loc. Dar gandurile mele m-au abatura de la frumosul peisaj din camera mea. Toate literele pluteau prin aer facand un spectacul magnific. Era magnific si magic in acelasi timp. Camera era plina ochi de litere colorate care misunau de colo colo. Era parca invaluita de magie iar eu ma simteam in al noualea cer. Era ca si cum acel baiat cu ochii negri ca noaptea era langa mine si ma imbratisa.~Nu Emma acel baiat nu exisat e doar imaginatia ta. Sa-ti intre bine in cap fato.~ Acesta era creierul care tot avea indoieli legate de existenta baiatului. Dar eu stiu ca exista pentru ca imi parea familiara fata lui adorabila. 

    Deodata din toate acele litere se vazu cuvantul Fantasywood street. Atunci am stiut ce trebuia sa fac si unde trebuia sa merg ca sa gasesc raspunsurile la intrebarile mele. 

    Am mers pana la periferia orasului unde am gasit Fantasywood street. La inceput am fost foarte hotarata sa gasese raspunsurile la intrebarile mele dar acum nu mai era asa de sigura chiar daca unul dintre raspunsuri il gasisem deja.Ai totusi era ceva ciudat acolo. Strada aceea era lafel de intunecata ca in imaginatia mea dar totusi nu imi dadeam seama cum de am putut sti unde s-o caut in Miami un oras destul de mare din America. Dar asta nu era prioritatea numarul 1 pe lista mea. Ce trebuia eu sa fac era sa gasese niste raspunsuri si daca nu mergeam inainte cu capul sus nu le putem gasi asa ca mi-am luat inima in dinti si am pasit cu picioarul drept in fata semnului care arata incotro este Fantasywood street asa ca am pasit cu piciorul stang pe trotuarul prafuit al strazii. 

    Deodata un fior ma atinse pana in maduva oaselor si imi strapuse corpul. Parca trecusem prin ceva dar nu stiam prin ce dar probabil ceva neobisnuit. Oh, nu. O alta intrebare mi se ivise. Dar asta nu conta acum ce conta era sa fiu bine si sa nu mi se intample ceva rau. Am vrut sa inspectez zona mai intai. Am vazut ca nu este nimeni si m-am usurat pentru ca nu era nimeni care sa-mi faca rau. 

    Dar deodata o silueta se destindea in susul dealului. Corpul meu dadu drumul alarmei de panca dar nu stiam de ce. Doar daca creieul meu stia ce acel cineva era periculos pentru mine sau era periculos in genreal. Nu stiam fix daca era o fata sau un baiat pentru ca purta o mantie neagra pana in pamant. La un moment dat s-a apropiat de mine cu o viteza uluitoare care imi crea o senzatie de deja-vu. Atunci acel ceva a pus mana pe umarul meu si instinctiv m-am intors spre el. Da. Era un el. Acest el imi aduce aminte de cineva. Dar stai. Nu imi aduce doar aminte e exact identic cu el. Dar cum? Cum de era posibil? Dar urmatoarea lui miscare ma trezit din gandurile mele. Acesta a inceput sa se apropie de mine pana cand ajuseram sa ni se inalneasca privirile. O nu. Nu se poate. Pentru prima oara eu Emma Graystone am fost inmuiata de un baiat. Dar acest baiat avea niste intentii clare. De la ochii mei aceste isi indrepta privirea spre buzele mele date cu un glos rosu care mirosea a pepene rosu. Avea de gand sa ma sarute. Senzatia asta ma facea sa ma simt superb. Dar de ce? Deodata acesta a facut o miscare gresita indreptandu-se spre gatul meu. Am banuit ca se intampla ceva ciudat asa ca m-am lasat in jos si l-am lovit in picior pana cand a cazut la Pamant. Era lat la pamant si incecat sa se ridice dar nu putea, atunci am scos mini pumnalul pe care il aveam in buzunar si l-am pus la gatul lui. 

- Ce voiai sa faci, nemernicule? Nu puteam sa cred ca i-am spus asta baiatului care imi inmuise picioarele dar a vrut sa-mi faca rau asa ca a trebuit sa ma apar cumva. 

- Nu stiu. Dar am simtit mirosul tau dulce de la departare dar cand am venit mai aproape pe tine am vazut ca esti frumoasa asa ca am incercat sa te sarut dar mi-am adus aminte ca trebuia sa te musc de gat si am incercat dar m-ai pus la pamant. 

- Dar daca ai vrut sa ma musti inseamna ca esti un vampir? 

- Nu. Nu sunt nu vampir sunt un fel de vampir.  

- Cumva ai spus ca sunt draguta? 

- Da asa e. Imi pari simpatica. 

    In inima mea eram cea mai fericita pentru ca cuiva ii place de mine si e chiar persoana potrivita petru mine. Cred si sper ca e asa. 

- Deci ce zici sa iti arat orasul. spuse el. 

- Ok. 

    Orasul? Cum adica? Se pare ca inca o intrebare imi inuda capul. Oare eram intr-o alta dimensiune cum au zis cele doua fete. Cumva mai suntem in Miami sau Fantasywood street este de fapt o lume magica sau ceva de genu? In orice caz voi afla.  

- Deci cum te numesti? 

- Emma. 

- Pe tine cum te cheama? 

- Spencer. 

- Ok, atunci hai sa mergem. 

- Bine atunci placintica mea. a spus el in timp ce ma luat de mana. 

    Nu pot sa cred ca ma facut placintica lui si ma si luat de mana. Se pare ca chiar imi place locul acesta indiferent de aparente. Dar deodata creierul meu a dat iar semnalul de alarma dar de data asta nu stiam de ce dar imi cunosteam creierul. Trebuia sa fiu atenta in jurul meu petru ca cine stie ce intentii va avea Spencer. 

- Emma vrei sa te duc intr-un loc special? ma intrebat el. 

- Sigur ca da. am raspuns eu entuziasmata. 

- Dar mai intai trebuie sa mergem undeva. spuse el in soapta parca pentru el fara sa aud eu.