"Dincolo de real"

Capitolul 3

    Buna lume am venit si eu cu capitolul 3. Cred ca va intrebati de ce am venit cu next asa de repede. Pai sa va spun eu o sa fiu plecata in week-end si nu am sa postez nimic. Si chiar daca capitolul 4 trebuia sa apara maine vi l-am adus azi stiti voi de ce. Astapt parerile voastre si cum v-am obisnuit daca va place puteti sa dati un vot. Lectura placuta! 

P.s. In poza este Spencer.

Capitolul 3

    Eu si Spencer cutreieram orasul. Nu stiam unde ma va duce dar avem incredere in el chiar daca creierul dadu semnalul de alarma de mai de mult dar stiindu-ma pe mine cu siguranta ma va apara iar dupa faza de adineaori cu siguranta Spencer nu ar vrea sa se puna cu mine pentu ca oricine care ma cunoaste nu vrea sa se puna cu mine pentru ca stiu ce le pot face. Intorcandu-ne la locul in care eram am incercat sa retin cat mai multe din orasul acesta. Deodata vad niste oameni langa un fel de scoala dar nu era o scoala oarecare pentru ca pe langa ea erau oameni care se antrenau nu stiu de ce. Am vazut un baiat care s-a transformat inrt-un animal paros si a inceput sa se bata cu un altul care arata lafel cred ca acei baieti sunt varcolaci. In alta parte am vazut doua fete care aveu niste bete in mana care scoteu niste lumini si transformau lucruri in alte lucruri si ca fiinte magice cred ca sunt magicieni. Deodata o intrebare imi inunda iarasi capul. Daca Spencer nu este vampir atunci ce ar putea fi? Dar nu m-am mai putut gandi pentru ca vocea cristalina a lui ma trezi din gandurile mele. 

- Am ajuns pisi. 

- Sa nu-mi zici mie pisi ca te iau la bataie, ai inteles? 

- Bine, bine daca vrei tu scumpi. 

- Nu mai discut cu tine pe tema asta. Ok revenind. Unde suntem? 

- La palatul regelui din Fantaywood. 

- Adica suntem in alta lume decat pe Pamant. 

- Nu, nu Em suntem tot pe Pamant numai ca exista un camp de forte care face ca Fantasywood sa fie invizibil iar numai fiintele magice pot intra in el. 

    Un mare semn de intrebare mi se ivise in cap. Oare eu trecusem prin acel portal si daca da atunci ce fiinta magica as putea fi? Chiar nu stiam dar trebuia sa aflu. Oare Spencer stie ca eu abia am aflat ca sunt ceva sau nu si-a dat seama ca nu stiu nimic despre lume asta. Ar trebui sa nu mai pun atatea intrebari pentru ca la un moment dat va afla. 

- Ai patit ceva, Emma? ma trezi Spencer din gandurile mele. 

- Nu sunt bine. 

- Bine atunci hai sa intram. 

- Stai dar nu ar trebuii sa intrebam paznicii daca avem voie adica nu putem intram asa de capul nostru, nu? 

    Spencer ramase putin pe ganduri iar apoi spuse: 

- Am un prieten care locuieste aici si vreau sa te prezint lui. E cel mai bun prieten al meu. 

- Bine atunci de ce mai stam? Hai sa mergem. 

- Ok. 

    Eu si el am alergat in sus pe scari iar la sfarsitul lor am ajuns prima iar Spencer cu putin in spatele meu. Cand am ajuns am spus eu euntuziasmata: 

- Am ajuns primaaaa... am spus eu tipand. 

    Atunci m-am dezechilibrat si era sa cad. Am crezut ca in doua secunde am sa devin inconstienta si ca atunci cand ma voi trezi voi fi in spital daca in locul asta este vreun spital asa ca am inchis ochii dar dupa cele 2 secunde nu ma simteam rau, ma simteam in siguranta pentru ca spre norocul meu Spencer fusese acolo ca sa ma prinda. Cand am deschis ochii i-am vazut ochii negri ca noaptea. Atunci am facut legatura. El era iar eu stiu acum ca exista si ca nu fusese doar in imaginatia mea dar cum de l-am putut vedea. Doar daca asta nu inseamna ca el si eu suntem meniti sa fim impreuna si ca el este baiatul visurilor mele. Oh! Acei ochi negri dupa care ma topeam se uitau fix la mine iar eu la ei. Se simtea dragostea in aer sau doar eu o simteam dar oricum ar fi eu simteam ceva foarte puternic pentru el. El. El. Se auzi cu ecou in capul meu acest cuvant minunat EL. Atunci urmatoarea lui miscare ma trezi din visare.