"Dincolo de real"

Capitolul 1

    Buna am venit si eu in sfarsit cu capitolul 1 sper ca nu l-ati asteptat prea mult sau sper sa nu va suparati pe mine sau ceva pentru ca am avut un accident cu scrierea adica am scris o zi intreaga siam scris aproape tot capitolul si buf totul s-a sters pentru ca am uitat sa dau pe salvare si acum am terminat dar e cam mic capitolul dar nu am vrut sa mai asteptati mult. Ma bucur ca ma intelegeri. Ok nu vreau sa va mai rapesc din timp. Si daca va place nu ezitati sa dati un vot si un comment. 

P.s. In poza este Monica.

Capitolul 1

    In timp ce eram pe iarba in genunghi din cauza cosmarului pe care il avusem mai devreme ma gandeam ca sunt in patul meu dar nu era asa eram tot in locul acela care de data asta era frumos nu ca in vis. Dar nu am putut sa cercetez mai bine locul pentru ca o alta imagine aparu in fata ochilor mei. Mi se ivise in cap imiaginea unui baiat cu parul negru ca abanosul si cu niste ochi negru ca noaptea. Era superb. Arata ca un zeu sau mai bine zis ca un print, un print al intunericului. Dar imaginea nu era clara iar eu nu-l puteam destinde de tot dar parca il cunosteam dar nu stiam de unde. La un moment dat imaginea se apropie din ce in ce mai mult spre mine pana cand se opri. Atunci am realizat cat de minunati erau acei ochi negri. Erau asa de frumosi dar gandul ca tot ceea ce vedeam era doar o inchipuire de-a mea ma facut sa ma intristez pentru ca ma indragostisem de acei ochi magnifici. Dar de ce ma indragostisem de ei? Eu nu ma indragostisem niciodata in viata mea si nici nu cred in dragoste la prima vedere dar de data asta era diferit chiar daca nu cred in asa ceva se pare ca pana si mie o fata care nu s-a uitat niciodata la baieti si si-a vazut de treaba ei a fost prinsa de cupidon si fortata sa se indragosteasca dar forta care ma facut sa simt asta nu era rea era o forta buna, iubitoare, protectoare. Dar...stai. Deodata creierul lua stapanire gandurilor mele dand inima la oparte. ~Nu! Nimic din ce ai zis pana acum nu este adevarat chiar daca sentimentele sunt reale. De ce? Pentru ca acel cineva nu exista e doar in imaginatia ta. Da asa e.~ Nu! Reveni inima dand la oparte creierul. <Nu, exista acea persoana. O cunosti si tu stii bine asta.> Ei bine asta zice inima dar eu nu stiam ce sa cred. Totul era o invalmaseala de sentimente si lucruri rele in capul meu. Eu nu stiam ce sa mai cred asa ca am incercat sa ma adun si sa caut cea mai buna solutie. Asa ca am lasat de o parte tot ce a zis inima si am ascultat creierul pentru ca inima nu a putut face fata puterii de contol a creierului. Nu stiam exact daca am facut bine dar nu putem sa dau inapoi pentru ca inima plecase deja din capul meu iar creierul era singurul care ma controla. Deodata imagine cu chipesul baiat care ma cucerise din prima disparuse iar realitatea aparu pentru a doua oara in fata mea.  

    In luminisul pe care il studiam in amanunt aparu in fel de fum care nu avea ce sa caute acolo. Deodata fumul acela se transforma intr-o lumina destul de puternica venita de nicare iar din ea aparura doua fete cam de varsta mea. Aratau ca doua fete normala dar stiam ca era ceva neinregula cu ele. La un moment dat cele doua au inceput sa vorbeasca. 

- Melanie nu pot sa cred ca abia acum ne-au lasat sa plecam in Lumea Muritorilor la cumparaturi adica nu ar trebuii sa fie asa de duri cu noi si sa stie ca pot sa aiba incredere in noi ca dor ce putem face. 

- Da exact. Noi nu am face prostii aici gen sa le spunem oamenilor ca in galaxia asta sunt mai multe lumi si ca noi veni dintr-o alta lume. 

- Da, normal nu suntem asa de fraiere. Si in plus oamenii nu sunt nimic pe lang noi adica pot sa pocnesc de doua ori din degete si ei sa fie morti sau pe jumatarte. 

- Bine zis nu se pun ei cu tine, Tiffany. 

    Cum adica abia acum pot sa plece adica ele sunt captive undeva. Si ce vor sa zica prin mai multe lumi adica ele nu sunt oameni atunci ce sunt? O nu, poate sunt...extraterestii. Dar daca sunt extraterestii atunci de ce vorbesc pe limba noastra adica nu ar trebui sa aiba o limba a lor. Si daca sunt din alta lume cum de stiu de cumparaturi doar daca nu am mai venit de multe ori pe Pamant. Si...dar deodata vad ca cele doua fete nu mai sunt in fata mea asa ca m-am dus sa le caut dar nu trebuiau sa ma vada asa ca m-am hotarat sa ma ascumd in spatele unor tufisuri. 

    In timp ce eu ma ascudeam in spatele tufisurilor cele doua fete vorbeu in continuare dar de data asta mai incet iar de aceea eu nu putem sa le aud. In timp ce mergeam am incercat sa le studiez mai bine pe cele doua. Tiffany este o fata cu parul saten deschis care are niste ochi albastrii ca cerul si are un stil destul de femini adica este imbracata int-un maieu negru cu un trandafir rosu in mijloc si mai jos poarta o fusta bufanta mai lunga in spate decat in fata de un rosu ca al trandafirului iar in picioare avea niste balerini negri si Melanie este roscata si are niste ochi verzi-albastrui are un stil mai aparte dar tot feminin era imbracata cu o bluza lunga pana la fud mov iar mai jos purta niste blugi foarte putin taiati si niste gete tot mov cu toc de aproximativ 5 centimetri.  

    Deodata cele doua se oprira. Ceva era ciudat pentru ca se oprira fara nici un motiv doar daca...nu nici nu ma putem gandi la asta. Poate e doar in imaginatia mea. Sper. 

    In timp ce eu ma gandeam la ce e mai rau posibil am vazut-o pe Tiffany care s-a apropiat ciudat de repede de mine. Speram ca nu ma vazut dar ce s-a intamplat in continuare ma convins. Ea si-a intins mana spre mine parca vrand sa ma i-a de haina. 

- Aici ai fost tot timpul hoata mica ce esti. Nu am sa te mai las sa pleci, am sa te pun in cusca si de acolo nu ai sa mai pleci.  

    Apoi se intoarse spre Melanie si ii spuse: 

- Am gasit-o Mely. Va trebuii sa ne intoarcem in camus ca s-o ducem. 

    In timp ce se apropia din ce in ce mai mult de mine se vedea pe fata ei sfatisfactia pe care o simtia in acel moment. Atunci am inchis ochii pentru a-mi astepta destinul si am jurat ca daca voi scapa cu viata din aceasta incurcatura voi afla tot ce s-a intamplat in seara aceea si ce e cu aceste fete si cele doua lumi. Dar dupa 3 secunde am deschis ochii si nu am putut sa cred ce am vazut.