Jurnalul unei fete de 14 ani

Catch me from fallin'

Ascultand cum Harry ii povestea doctorului toate problemele realizam ca nu pot face asta, nu eram pregatita cel putin nu acum.M-am dat jos de pe masa si usor am iesit.Alergand multi oameni ma intrebau daca s-a intamplat ceva dar niciun raspuns.Am iesit din spital si realizasem ca nu pot pornii masina deci, plec pe jos.Eram la cateva blocuri distanta de cartierul meu asa ca am luat-o la fuga pe strazile inguste oarecum aglomerate.Dintr-o data ma lovesc de un grup de adolescenti care se intorc spre mine si pufnesc.Erau copii din foste scoli.

''Oh.Micuta fata credinta s-a pierdut?'' a zis o tipa pe un ton rautacios.Am incercat sa merg mai departe dar piciorul meu mi-a derutat coprul facandu-l sa cada atunci cand un obstacol s-a asezat in fata lui.

Caderea a fost dureroasa avand in vedere tot ce s-a intamplat azi.O multime de copii au facut un cerc in jurul meu mai intai lovind usor cu picioarele apoi dand tar.Cineva m-a ridicat dar nu a durat mult pana cand un pumn a ajuns in contact cu fata mea.Apoi totul a fost negru si in jur  se auzeau cateva voci razand pe fundalul imaginilor care imi treceau prin cap.

Peste cateva momente m-am trezit inca ametita si vazand purici si stelute in fata ochilor.O masina neagra cu geamuri fumurii s-a oprit si din ea a iesit Harry.Nu ma puteam ridica asa ca m-a luat el dar nici eu nu prea stiam ce s-a intamplat.Nu vedeam multe, auzeam niste cuvinte scoase de el dar nu vroiam sa aud.Apoi am vazut casa mea si de atunci nimic.

~~~~

M-am trezit cu fata spre tavanul galben al sufrageriei.Puteam descifra cateva fete adunate intr-o parte a canapelei si in rest doar ceata.Oamenii din jur pareau a fii ingrijorati iar tocmai atunci cineva intra pe usa zgomotos calcand apasat si  facand zgomot.Ma ridicam usor desi ma simteam extrem de usoara.Ridicandu-ma m-am intors catre oameni acolo ma vedeam pe mine, intinsa pe canapea fara culori pe fata, cu ochii inchisi si o expresie destul de satisfacuta.In jurul meu era familia si Harry printre care mama plangea si tipa, fratele meu incerca sa lege lucrurile iar tata doar privind catre mine oarecum dezamagit poate de el insasi.Doctori erau langa mine inlaturandu-i pe apropiati si incercand mai multe manevrea pe mine dar,fara rezultat.Un doctor a venit cu targa si in cateva minute imi puteam vedeam corpul transportat in ambulanta.Muream?Poate.Incepeam sa ma panichez .''Hei!'' am strigat eu ''Sunt aici!De ce nu ma vedeti?!Sunt chiar aici!'' strigam cu disperare sperand ca cineva ma poate auzi.Doctorii incepeau sa imi cerceteze mainile insangerate apoi cautand alte semne de auto-vatamare in urma gasind vanatai,arsuri,taieturi.

Ajunsa la spital vedeam cum din ce in ce mai multi medici se apropiau mergand grabit aproape alergand, am fost transportata pana intr-un salon unde m-au conectat la aparate de acolo totul mergea bine.Parintii mei au fost chemati pentru a fii lamuriti.

''Este in coma'' rosti rece un doctor mai curajos.Fata mamei se intuneca rapid si mai multe lacrimi cadeau din ochii rosii in timp ce machiajul se scurgea pe fata ei, tata a luat-o in brate stand cu o mana la gura fiind socat doar ca si mine. ''Vom mai face investigatii si vom mai cerceta taieturile pentru a nu exista complicatii, colega mea va va trimite catre un psiholog apoi catre psihiatru de asemenea pe fratele fetei si pe iubitul ei'' continua calm doctorul dar mama il intrerupe. ''Psihiatru?Fata mea nu este nebuna!'' Tipa aceasta .Linistea sedea in camera pana ce doctorii plecara si lasasera doua asistente in loc pentru a mai da detalii.

Chiar asta era sfarsitul?Si dupa sfarsit ce se va intampla?Ce voi face?Pe cine voi mai avea?

Atatea intrebari...si nici un raspuns.

Ce simteam?Asta e singurul raspuns concret.Eram suparata,nervoasa, furioasa pe mine, eram confuza si vroiam sa ma intorc in timp.Doar acum realizam cate am de pierdut si ca tot ce imi zicea Harry nu era de pomana.

Ei bine, uite-ma acum privind la ce am ajuns mai exact uitandu-ma la un corp subtire palid inconjurat de oameni, fara suflet,fara viata.Eu fiind o fantoma care asteapta ca tot ce a fost sa dispara, sa se trezeasca zicandu-si ''a fost doar un vis, un cosmar'' dar in schimb...

NIMIC.