Jurnalul unei fete de 14 ani

Tears from me to you:*

Din fericire nu venise profesorul.Faith se duse calma la ea in banca scotandu-si jurnalul si incepand doar sa aseze pe foile randuite atent litere dezordonate.

''S-au batut cum nimeni nu au mai facut.Pentru mine?O carpa?Nu poate fii posibil...

Nu vad totusi o mare problema deci o sa-mi pastrez calmitatea''

Dar in cateva secunde cartea i-a fost smulsa de o mana puternica.Era Harry care incerca sa dezluseasca herioglifele codata cu lacat de catre Faith.Ea incerca sa-l i-a dar acesta isi inalta mana si chiar daca sarea si se intindea nu il putea atinge.Dintr-o data fata amuzata a baiatului a devenit serioasa.Cealalta mana neocupata i-a apucat grabit incheietura subtire a fetei.

''Deci astea sunt?'' Intreba el strangand mai tare si patrundau-i ochii fetei cu o expresie nevinovata si suparata.

O trase de mana pana in afara clasei lasandu-i cartea sa cada in ghiozdan.Fara sa soata un sanet ii tinea incheietura strans tragand-o la baie.Fata scancea si dadea frau unor lacrimi nonconformiste sa coboare pe obrajii pali.

''Ma doare!'' Rasti totusi incet Faith dar Harry ezita o secunda apoi se intoarse furtunos catre ea.

''Asta doare?Si ce iti faci tu nu?'' Intreba si apoi continua sa mearga.Intrand in baia fetelor scoase un servetel si il baga sub jetul de apa.

Fata se lipii de un perete lasandu-se sa cada .Isi stranse genunchi la piept si isi duse mainile la fata lasand lacrimile sa curga ca niciodata.Simti cum o mana rece se aseza pe spatele ei si ridica incet capul.

''Nu mai plange''sopti Harry luand-o intr-o imbratisare.Ea nu se opri, nu putea.''Ss'' incerca din nou.

O ajuta sa se ridice si aceasta a mers la chiuveta unde si-a clatit fata cu apa rece.

DIN PERSPECTIVA LUI FAITH

Se intorsese cu fata spre oglinda sprijinindu-se in maini.Puteam sa fug.

Am iesit in graba pe hol sperand ca se va suna in curand dar fara noroc.Alergam nu intr-un ritm foarte alert dar asa incat sa nu fiu vazuta.Incercam usile la rand iar majoritatea erau inchise.O scoala cu usi inchise?!

Dintr-o data in tot holul rasuna copotelul si ma linisteam numarandu-mi respiratiile (treisprezece,paisprezece...).In cateva secunde holul era plin de copii si acum il puteam vedea pe Harry furios izbind ceva asa ca am fugit mai repede pana ce am dat peste cineva.

Cazusem amandoi.

''Umm scuze, eram foarte grabita si stii tu e asa aglomerat.'' Ma balbaiam in timp ce ma frecam in spatele capului stanjenita.Cand am ridicat privirea in fata mea era asezat un baiat inalt, blond cu ochi albastri nemarginiti.

''Nu-i nimic, frumoasa fata.Tu esti bine?'' Avea un accent englezesc care se imbina usor cu cel francez.Vorbele lui imi faceau obrajii sa i-a foc iar zambetul meu era o fiara de nestapanit.

''D-da, dar tu?'' Am incercat sa fiu politicoasa inca zambind si pierdandu-ma in ochii frumosului baiat.

''Minunat, acum ca te-am cunoscut frumoasa...'' Imi lasa timp sa ma prezint iar eu grabita am raspuns.

''Faith'' un zambet inocent a aparut pe fata lui.

''Credinta...eu sunt Carter'' zambi din nou apoi imi apuca mana ceea ce lansa un fior pe sirea spinarii mele apoi o duse pana la buzele sui care s-au lipit tandru oferindu-mi respect asa cum oameni obisnuiau sa faca inainte. ''Sper ca o sa te revad frumoasa domnisoara dar acum scuza-ma caci am ceva de rezolvat'' spuse si isi intoarse privirea in alta parte.Trecu pe langa mine si fara sa-mi dau seama in locului frumosului baiat s-a asternut corpul masiv al lui Harry.Ochii lui intunecati ma priveau cu furie si respiratiile lui erau fortate.

''Harry, esti bine?'' am intrebat eu silentios sperand ca nu ma va auzi.Dar din contra.Era foarte suparat.

''Tu ce crezi?!'' Tipa el iar in jur se asternu o liniste eterna.Ma impinse de umeri repezit pana ce spatele meu s-a izbit de metalul rece a vreo doua dulapioare.Am gemut la impact si sufeream din priviri era mai rau de cat ranirea cu lama.

''Ce vezi la el?E un sobolan!'' Striga si puteam vedea privirile ingrozite a celor din jur si am intors capul intr-o parte cautand cu disperare o fata cunoscuta dar nimic si partea mai rea a fost ca acum mana lui mi-a apucat mazilarul si l-a indreptat inapoi spre el.''Uita-te la mine!'' striga cu furie in voce.

Incet am rostit ceva ''M-ma ranesti,Harry'' apoi am continuat putin mai tare ''Ma doare'' si cateva lacrimi dansau pe obrazul meu palid din nou.

Stransoarea se diminua si el se retrase eu cazand jos iar el dand cu pumnul in dulapior ceea ce ma facu sa tresar.Lumea inca se holba la noi dar noi taceam pana ce Harry rupse liniste ''Toata.lumea.pleaca.la.treburile.lor!'' Zise printre dinti aruncand furie prin vorbe.Apoi se intoarse spre mine. ''Ridica-te'' Usor am reusit sa ma echilibrez si sa stau deasupra pamantului.''Mergem'' a zis rece apucandu-mi mana.

''Unde?'' am soptit ca sa ma poata auzi totusi.Nici un raspuns pur si simplu urcam niste scari infinite.Piciorul stang la care aveam probleme de mult timp incepea sa cltine si nu mult fu pana la prabusirea mea.Harry se uita cu mila la mine si ma ridica carandu-ma in brate fara a zice ceva sau macar un oftat.