Demonul din mine(creepypasta)

Volumul 2,capitolul 5: Lucruri Complicate

Din perspectiva a autorului:

Lucrurile s-au complicat de la o zi la alta. Conacul liniștit a lui Slender a devenit un loc de refugiu. Raven a început sa își antreneze puterile mentale și sa își dezvolte puterile fizice. Avea sa urmeze o bătălie. O luptă între bine și rău. Clasica lupta dintre cele doua echipe. Oare binele v-a ieșii învingător?
Sărbătorile se apropiau,dar aceasta familie nu avea sa se bucure de ele. Nu mai au cum sa se bucure. S-au întâmplat prea multe lucruri.
Toți simt tensiunea în aer în fiecare dimineață. Nimeni nu mai doarme liniștit,iar, dacă reușește sa guste puțin din aroma frumosului som, au coșmaruri care nu ii lasă să își tragă sufletul nici o ora.
Parca familia asta a fost blestemata de când personajul nostru mult prea iubit,Raven,a ajuns printre ei,dar nimeni nu îndrăznea sa spună acest lucru cu voce tare,mai ales în fata lui Slender. Într-adevăr nu toți o gândeau,dar unii dintre ei,afectați de insomnie și stres,le permit gândurilor rele și paranoiei sa le pătrundă în minte.
Frații lui Slender păreau neafectati de situație,poate fiindu-le de ajutor și puterile supranaturale.
În schimb Offender intra în bănuieli. Nu se putea liniști mai ales ca îngerul ce se afla în casa lor părea atât de cunoscuta. Putea sa jure ca a mai întâlnit-o undeva și era convins ca ii era dator cu viata. De ce? Nu știe nici el,dar încearcă sa afle cu disperare.
"-Hei Arhaia?"
Fratele mai mare a lui Slender nu mai putea sa suporte aceste gânduri și s-a hotărât sa afle răspunsurile odată pentru totdeauna.
"-Da?"
Arhaia era tipul de personalitatea care era lipsita de emoții.  Răspunsurile ei erau reci și clare,uneori nu atât de clare căci avea anumite "secrete" pe care nu le-ar fi dezgropat nici dacă ar fi vrut,căci oricât de lipsita de emoții ar părea,în interior tot are un suflet și tot o doare mai ales un trecut cum a fost al ei.
"-Am vrut sa te întreb de mult,ne cunoaștem? Adică ne-am mai întâlnit vreodată?"
O liniște se așternuse intre ei. Arhaia refuzase parca sa răspundă la întrebare pentru câteva secunde de parcă ceva ar fi lovit-o în stomac.
"-Nu doresc sa răspund la aceasta întrebare."
"-Ești bine Arhaia? Și cam pălit...și nu cred ca e normal.."
Dorind sa o ajute,Offender pune mana pe umărul ei,dar aceasta se ferește,ridicându-se de pe canapeaua în care stătea așezată ca de obicei,parca arsa și părăsește încăperea fără sa răspundă la întrebarea care îl frământă atât pe Offender.
'Ce a fost asta?' Gândi el.
Într-adevăr,Arhaia ascundea multe lucruri dar nu pentru ca ar fi vrut,ci pentru ca era obligata.
Cine o obliga?

Va rog sa citiți și anunțul de mai jos mulțumesc.

Ok da stiu nu e un capitol lung,dar e ceva. Multi m-ați întrebat de ce nu mai postez? Pai am avut lansarea mea oficial ca artist plastic și am avut mult de lucru!
Dacă doriți sa aflați mai multe și sa îmi vedeți lucrările as face un capitol separat de carte o data cu Q&A. Am avut parte de niște activități minunate dar din păcate costisitoare în materie de timp.
Anyway,imediat am terminat cu tezele și sper sa am mai mult timp pentru a-l dedica cărților mele.
Și nu uitați de întrebări pentru Q&A!:3 bye ne vedem capitolul următor.