Demonul din mine(creepypasta)

Sfârșitul (partea a 2-a)

Din perspectiva lui Slender :

Oare ce ma fac? Cum o sa o scot din asta pe Raven a mea? E un copil și trebuie sa o tratez ca atare. Nu pot sa ii cer nimic. Dar de ce mi-am amintit a fost acea "Spintecatoare Neagră ". Oare ea chiar a fost prezenta?
Este prezenta.
Acea voce interioara m-a făcut sa ma ridic instant de la biroul meu unde eram așezat.  Ma uit la Raven care dormea liniștită pe canapea. Bine nu am trezit-o.
Nu știam ca marele Slenderman se teme de o voce (asta a fost dur).
Cine ești? Liniște. Cine ești? Liniște
-Cine ești? !
De data asta strigatul meu a trezit-o.
-Ce s-a întâmplat?întreabă Raven care își freacă cu o mana ochișorii.
-Nimic micuta mea. Nimic.
O iau în bratele mele și o leagăn ușor.
-Dormi...
După câteva minute adoarme la loc iar eu continui sa o leagăn. Asa a fost și atunci,în ziua în care i-am omorât părinții. Am legănat-o pana s-a liniștit și adormit. E la fel de perfectă...mereu a fost perfectă.
Exagerezi nu crezi? (A rimat lol XD)
Cine ești?
Îmi cunoști deja numele. Tocmai l-ai rostit.
Spintecatoarea Neaga?
Exact. Dar nu,nu sunt lângă tine. Am venit sa te avertizez. Partea întunecată a lui Raven vrea răzbunare, vrea sa ucidă, vrea sânge. Și ghici cine e în capul listei. Cel care i-ai ucis familia.
Eu...
Tu.
Ma așez la loc în biroul meu micuț din buncăr. O sa intre.
Cu siguranță. Iar dacă eu am putut ajunge la tine,cine știe ce poate face ea.
De unde știu ca spui adevărul?
Nu știi.
După aceea s-a așternut liniștea ceea de mormânt.
O priveam pe Raven. Fata asta m-a înnebunit complet. Sunt nebun după ea,o iubesc. O iubesc mult. Nu pot sa o pierd. Și dacă as pierde-o mai bine as muri de cat sa trăiesc fără ea. Ceeace ar fi imposibil pentru ca sunt nemuritor. Deci prin eliminare nu mai am de cat o opțiune.
Nu am dormit de 2 zile. Am privit-o pe Raven tot acest timp și am supravegheat-o. Nu am nevoie de somn. Am nevoie sa o știu în siguranță. Buncărul nu e o soluție de durata. Ce sa fac?
Oftez zgomotos și îmi las capul în mâini încercând sa gândesc.
Eram atât de stresat...frustrat...dar totul dispare de o data când simt acel corp cunoscut numai de mine cum se lipește de spatele meu,iar săruturile ei pe gatul meu alunga toată durerea.
-Raven...îmi scăpa numele ei printre buze.
Stai cum se poate? O nu!
-Degeaba. Nu poți sa te împotrivești dragul meu Slender!spune partea întunecată.
-Ba pot și o sa o fac!
Dar avea dreptate. Nu ma puteam mișca. Săruturile ei ma amorțeau complet.
Eram relaxat dar fără apărare.
-Deci dragul meu Slendy.
-Nu îmi spune asa!mârâi printre dinți în timp ce ea se așează în poalele mele.
-O zici de parca nu m-ai iubi.
Vroiam sa tim la ea. Vroiam sa ii zic sa plece dar în schimb,ea și-a lăsat capul pe umărul meu iar eu,vrăjit la propriu de ea,am tras-o mai aproape.
Știam ca nu e Raven. Ma forța. Ma forța să o iubesc. Raven a mea nu ar fi făcut asa ceva.
-Ești al meu dragul meu Slendy. Alături de tine am sa o distrug pe cealaltă eu,sau cel puțin neutralizez. După asta o sa fim doar noi doi,numai noi doi.
Ceva...era diferit la ea. Avea aripi negre ca smoala,ca și parul ei,purta un decolteu anormal de mare,ceeace nu o caracterizează pe Raven a mea..e ...diferita.
-Și după ce scăpăm de ceilalți o sa fim pe veci împreună.
-Nu o sa te las. Deși nu ma puteam mișca puteam vorbi. Nu o sa te las sa ii faci rău iubitei mele.
-Încă nu înțelegi?! Eu sunt iubita ta. Eu!
-Nu. Nu ești tu. Tu ești doar o eroare.
Ceeace am spus a infuriat-o vizibil. Jeff ar fi mândru.
Ma regesc din somn..am ațipit? Totul a fost...Un vis?...Raven încă dormea. Era 4 dimineața după ceasul vechi de pe perete. Cred ca ar fi bine dacă și eu m-aș culca...
Mă ridic și ma duc spre canapea unde o așez pe Raven pe pieptul meu și adorm cu micuta în brate,mangaind-o pe cap. Stai liniștită Raven...o sa te apar eu Iubit-o. (Cu i mare deci va rog )

Din perspectiva lui Raven :

E un vis. E doar un vis. Sunt singura, e întuneric și frig....oare unde sunt?
Eram ghemuita încercând sa ma încălzesc.
-Uitete la tine. Unde ai ajuns?
Eul meu cel rău se adresa cu un ton batjocoritor.
-Patetic. Dacă m-ai fi ascultat,nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.
-Tu ești rea. Nu vreau sa te ascult.
-Și mai bine asculți de niște necunoscuți?
-Acești necunoscuți sunt familia mea.
-Pe care o vei pierde. La fel ca celelalte.
-Celalte?
Rasul ei era la fel ca și tonul,batjocoritor.
-Dragul nostru Slendy ne-a ascuns cate ceva.
-Nu am încredere în tine.
-Asta e fix problema ta. Dar te avertizez. Zilele tale sunt numărate și nimeni nu o sa te salveze.
Dar atunci,fix când sa îmi dea lacrimile simt cum o căldură se împrăștie în mine. Cu man pipai ușor și simt un piept. Slender....
-Slender o sa ma salveze.
Iar coșmarul a severitatea un vis frumos...cel mai frumos vis.

Iată un nou capitol. Multi cum a-ți văzut titlul de "Sfârșitul " deja m-ați rugat sa scriu și volumul doi. Ei bine la ultimul capitol o sa va anunț cum o sa procedez. Pe moment sper sa nu uitați sa apăsați pe steluță, sa lăsați un comm și sa citiți în continuare. Cei care mai vor sa citească ceva cu amprenta mea,mai am o carte cu jason the toy maker. Asa ca bafta la citit și sper ca nu v-am dezamăgit nici cu cartea,capitolul asta și nici cu cealaltă.
Și mulțumesc tuturor pentru susținere. Înseamnă mult pentru mine^^:*