Noua casă

12.6K 616 24
                                    


     Dimineața veni pe nesimțite. Maddy nu închisese un ochi toată noaptea, gândindu-se doar la situația dificilă. Se gândise la toate modalitățile posibile ca să fie bine. Se gândea la un moment dat să plece înapoi în Seattle. Dar ce va face acolo? Nu a lăsat  pe nimeni în urmă, iar locurile de muncă  de acolo sunt aproape inexistente. Vroia să se mute cu Gale în noul apartament, dar orgoliul lui prostesc va refuza asta. Și în plus, Davis nu a specificat faptul că poate să îl aducă și pe prietenul ei.

Se ridică  cu greu din pat. Deși era obosită, trebuia să iasă să dea piept cu realitatea. Spera doar ca noaptea care trecuse, să îl mai fi îmbunat pe Gale. Își  îmbrăcă halatul de mătase și se opri în  bucătărie. Pusă expresorul să facă cafea și se sprijini de blat, așteptând ca programul să se încheie.

Gale intră și el în bucătărie. Nu dormise toată noaptea și spera ca dimineața să fie totul un coșmar. O văzu pe Maddy preparând cafeaua și se așeză pe unul din scaune. Maddy îi întinsă o cană de cafea și fiecare își bea lichidul în liniște.

— Mai ești supărat pe mine?

— Nu sunt supărat, sunt îngrijorat. Davis o să te facă să suferi. Nu știu care îi sunt intențiile  pentru care face toate astea, dar nu o să se termine bine.

— Am să fiu bine, Gale! Ști cât am visat la toate astea. Mi-am dorit întotdeauna să nu mai duc grija zilei de mâine, iar acum dacă nu profit de oportunitatea asta, nu știu dacă mai găsesc alta. Te rog, ai încredere în mine!

Își dăduse seama că o pierduse. Nu putea să mai facă nimic în a o ține lângă el. Nici dacă i-ar recunoaște adevăratele lui sentimente, nu ar ajuta. Poate chiar ar îngreuna situația. O luă în brațe și îi inhală mirosul ei de iasomie dintotdeauna. Nu multe erau momentele când o dorea.

— Dacă îți face rău, îți jur că nu mai scapă viu. Tu ești tot ce am!

Și chiar așa era. Erau nedespărțiți încă de mici, renunța la joaca cu băieții, numai ca să stea cu ea. Era în stare să doarmă și pe stradă dacă o știa lângă el. Într-un fel îi convenea situația. Maddy nu va fi cu cine știe ce bărbat în fiecare seară. Nu va pune nimeni mâna pe ea. Deși, nu are încredere în acel Davis că își va ține mâinile acasă.

Maddy îl luă în brațe și îl pupă de nenumărate ori. Gale îi dovedise că era un adevărat prieten pentru ea. Știa că dacă va fi la ananghie, el va fi alături de ea mereu.

— Îți mulțumesc! Promit că vom vorbi des și te voi vizita.

***

Davis nu închisese un ochi toată noaptea. Aștepta cu sufletul la gură răspunsul ei pozitiv. Plus că  discuția de aseară cu Alfred îl pusese pe gânduri. Nu vroia să creadă că e îndrăgostit. El nu era așa. De ce să se lege la cap cu o femeie, când poate să le aibă pe toate? De ce să dea explicații la orice pas făcut? Libertatea îl ajuta să ia propriile decizii.

— Davis, fiule! Ce-i cu tine ?

Domnul Brown era obișnuit cu ieșirile fiului său. Îi știa toate aventurile, mai ales când prima pagina a ziarelor o ocupa băiatul lui. Știa că  Davis e un afemeiat și spera ca într-o zi să se așeze la casa lui. Pe plan profesional, era mândru de el. Era un director de succes și se dedica muncii sale.

— Nimic, tată! Trebuie să plec la firmă, sunt în întârziere.

Se urca în bolidul lui și demară în trombă până la firmă. Privea ceasul obsesiv și telefonul îi ardea în mână să nu o sune. Nu voia să pară un disperat.

Își  salută angajații cu o înclinare a capului. Secretara lui, Stela, îi ieși în cale, pentru a-i prezenta programa de astăzi. Dar mintea lui era în altă parte.

Atracție fatalăWhere stories live. Discover now