Atrasa de fratele meu vitreg Harry Styles! (Terminat)

O vizita la Harry acasa

Capitolul 20:

Din perspectiva lui Harry:

Stateam trantit pe canapea privind fix spre peretele alb.M-am intors dezamagit de la politie.Trebuiau sa treaca 24 de ore de la rapire.Paul a mers cu poza Emmei la toate canalele de televiziune.Poate cineva a vazut-o si ma poate ajuta...poate....

M-am aplecat dupa telecomanda de pe masuta.Lumina televizorului a patruns in sufrageria intunecoasa.Pe ecran rula poza Emmei insotita de mesajul,,Rapita''.Imaginiile cu ea incepeau sa imi acapareze gandul.Acum ma simteam si mai vinovat decat inainte.

M-am ridicat de pe canapea lasandu-mi parul sa imi coboare pe frunte si m-am indreptat spre barul meu.Obisnuiam sa folosesc bautura din bar atunci cand sarbatoream reusitele trupei dar de data asta foloseam bautura ca sa uit.

Mi-am indreptat mana aproape mecanic catre o sticla plina de whisky si un pahar.Mi-am ghidat pasii catre coltul cel mai indepartat al sufrageriei si m-am trantit pe parchet in timp ce gustul primului pahar de whisky imi acapara simturile.

Am turnat pahar dupa pahar.Singurul sunet pe care il mai auzeam era cel al bauturii care cadea linistit in pahar.Mi-am lasat capul sa alunece pe o parte si am fost cuprins intr-un somn adanc.

*In vis*

-Harry,te rog ia-made aici.

-Emma,Emma?Spune-mi te rog unde esti.Sunt disperat.

-E un loc...intunecat...ma tin legata Harry.

-Cine?Emma spune-mi numele lor.Emma te rog,spune-mi.

O tresarire puternica m-a facut sa deschid brusc ochii.M-am uitat in jurul meu.Sufrageria alba era luminata acum iar eu ma aflam pe jos langa o sticla pe jumatate goala si un pahar rasturnat la picioarele mele.Televizorul era aprins pe acelasi canal pe care il lasasem aseara.

M-am dus repede spre TV si am schimbat canalele in speranta unor noi vesti dar nu era difuzat nimic care m-ar fi putut ajuta.

Din perspectiva Emmei:

Niste tipete venite in directia mea mea m-au facut sa deschid ochii.Lauren si James stateau in fata mea razand.

-In sfarsit te-ai gandit sa te trezesti.Te simteai ca la hotel aici.

Am inceput sa ma zbat dar fara nici un folos,nodul era mult prea strans iar eu eram mult prea slabita.

-Politia o sa va gaseasca si o sa stati multi ani la puscarie nenorocitiilor.

-Oh Emma.Intodeauna ai fost prea naiva.Suntem la cateva ore departare de Londra intr-un loc abandonat.Politia nu o sa ajunga pana aici dar daca ajunge aici oricum tu nu o sa mai fii iar noi vom pleca inainte sa vina.

-Aveti de gand....sa ma omorati?

-De treaba asta o sa se ocupe James.

-Hei.De ce eu?

-Pentru ca tu esti barbatul in situatia asta.Eu ma duc sa ii fac o vizita la Harry,in felul asta nimeni nu o sa ma banuiasca si in plus o sa il pot consola pe saracutul Harry.Imi imaginez cat de trist e.Ne vedem diseara sau cine stie,poate raman peste noapte la Harry.

-Nu te atinge de el Lauren.

-Eu dau ordinele aici.Te las in compania lui James.Sa va distrati.

Din perspectiva lui Harry:

Cand mi-am auzit telefonul sunand am fugit repede sa raspund crezand ca era Paul cu vesti noi dar era mama.Am raspuns chiar daca stiam de ce a sunat.

-Harry ce s-a intamplat cu Emma?

-Nu stiu mama.Nici eu nu mai stiu ce sa fac.A luat-o cineva de la scoala si de atunci nu mai stim nimic de ea.

-Trebuia sa o protejezi mai mult.

Am simtit ca incerca sa nu planga.

-Si am facut asta.Paul o ducea si o aducea mereu.Dar...

-Orice veste apare suna-ne,indiferent de cat de dureros ar putea fi.

-Mama te rog nu te gandi la cea rau.Gandeste-te ca o sa o gasim si totul va fi bine.

Am inchis telefonul si l-am trantit inapoi pe canapea apoi m-am intors la sticla cu bautura.Stiam ca nu e bine ceea ce fac dar asta era singura modalitate prin care puteam sa uit de tot.

Din perspectiva lui Lauren:

Am oprit masina de abia cand am ajuns in fata casei lui Harry.Toate usile erau deschise.Cam ciudat,dar am intrat totusi in sufragerie inspectand cu privirea pana cand l-am vazut pe Harry intins pe jos intr-un colt.Parea cam ametit si asta era perfect.

-Lauren?Ce cauti aici?

-O cautam pe Emma.M-am plictisit de una singura.Vreau sa fim prietene din nou.Cand iese de la facultate?

-Tu chiar nu ai aflat?

-Nu.Ce sa aflu?

-Emma a fost rapita si cand o sa ii prind pe nenorocitii care au facut asta o sa ii bag pentru multi ani la inchisoare.

-Serios?Cum mai e si lumea asta.Daca ai nevoie de ceva eu sunt aici oricand.Te poti baza pe mine Harry.

-Nu Lauren.Tu ne-ai facut rau.

-Dar oamenii se mai si schimba.Hai sa te duc sus sa te intinzi.Nu pari sa fii prea bine.

A mormait ceva ce nu am inteles iar eu l-am ridicat si l-am carat cu greu pana intr-una din multele camere de la etaj.

-Dormi Harry.Ai nevoie de un somn bun.Stai sa iti scot tricoul.

-Pot si singur.Nu am nevoie de ajutor.

Harry avea mersul clatinat dar am decis sa il las sa faca cum vrea ei apoi l-am invelit cu o patura groasa.Dupa ce am fost sigura ca a adormit mi-am scos aparatul foto din geanta si am renuntat la puloverul meu mov asezandu-ma usor sub patura langa Harry.

Mi-am lipit buzele de buzele lui calde si moi.Asta era o poza buna si nici macar nu se vedea ca defapt Harry doarme.Dupa o serie de poze mi-am tras inapoi puloverul peste cap si am plecat multumita spre masina lansandu-l pe Harry sa doarma sub patura lui calduroasa.

Totul iesise exact cum planuisem,poate si mai bine decat atat.Un zambet mi-a aparut pe fata in timp ce conduceam gandindu-ma la momentul in care ii voi arata pozele Emmei.

Acum avea sa vada cum era Harry chiar daca eu stiam foarte bine ca nu ar fi facut asta niciodata daca ar fi fost constient.