Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XVI

Haebara

- Sunt la așteptările tale?

- Nu a fost nimeni cum esti tu. Nu am iubit pe nimeni cum te iubesc pe tine.
- Asta e bine. Și mă bucură.
- Ce întrebare interesată ai pus și tu, surioară, spune Misul.
- Ce e așa interesant aici?
- Să ''guști''.
- Si eu m-am uimit., spune mama.
- Nu e nimic, dragă., se adresează mătușa Seol-ya către mama. Ea are dreptate. Jungkook a fost un neascultător în adolescență. Deja pe la 20 de ani, când și-a deschis propria firma, i-a venit mintea la cap. Mereu aducea fete acasă.
- Mătușa Seol-ya, sigur trebuie să am încredere în fiul dumneavoastră? Nu o să se întoarcă la obiceiurile lui din trecut?
- Îți garantez eu că nu voi face asta. Sufletul meu deja te-a ales pe tine că să poată renunța pentru alt cineva., spune Jungkook.
- Vezi, fiul meu ți-a răspuns.
- Am încredere în tine, dar dacă vei încerca să pleci de lângă mine nu va fi bine cu tine.
- Ce o să-mi faci?întreabă Jungkook curios.
- Îți voi spune în privat.
- Obraznică mică, îmi spune mama.
- Soo-ah, îmi place prea mult de fiica ta, ii spune mătușa Seol-ya către mama.

La cele auzite, ii zâmbesc mătușii ea făcând la fel.
După o oră, eu și familia mea am plecat acasă.
Diseară, la ora 18:30, voi pleca cu Jungkook la Seul. De azi dimineața el a luat biletele. Acum, îmi fac bagajul.
Mama intra în camera.

- Sa ai grija bine. Sa nu răcești, sa mănânci la timp, sa te îmbraci potrivit vremii, să-
- Mamă, sunt mare acum.
Știu asta.
- Dar tot îmi fac griji. Mereu o să fii fetiță mea mică.
- Bine, mamă.
- Sa aveți grija voi doi. Dacă nu te simți bine, sa ma suni.
- Nu vreau sa te îngrijorez.
- Cum să spui așa ceva?!! Să îți fie rău și să nu mă anunți? Dacă vei face asta, voi fi foarte supărată pe tine.
- Atunci te voi anunța., spun eu dându-i un pupic pe obraz.

Îmi pun bagajul lângă pat și îmi petrec timpul rămas cu familia.
Eram în sufragerie cu ei.

- Și, Misul, tu când vei veni la Seul pentru universitate?
- Peste o săptămână. Ne va fi repartizate camerele și va trebuie sa ne mutam. Ne pregătim cu o săptămână înainte. Să procuram manualele și sa ne acomodat în campus.

- Bine. Să mă suni când vei veni ca să te ajut.
- Nu e nevoie.

- Insist
- Off bine

Peste 3 ore

După ce eu și Jungkook ne-am luat rămas bun de la părinții noștri și eu de la Misul, am plecat spre aeroport. Jungkook a plecat să cumpere o sticla cu apă. Îl zăresc de departe. Zâmbea, eu făcând la fel.
Îmi da apă, el așezându-se lângă mine.

- Mulțumesc.
- Cu placere!, spune el zâmbitor.
- De ce ești asa fericit?
- Plec cu iubita mea acasă.
- Eu plec la casa mea.
- O da am vrut să vorbesc cu tine despre acest subiect. Tu vei locui cu mine.
- Dar casa mea.
- Mă gândeam că poate locui Misul în ea. Dacă tot e la universitate de ce nu.
Va avea spațiul lui personal.
- Dar nu o să mă simt ok. Să trăiesc în casa ta...
- Nu trebuie să te simți prost. Suntem împreună. Că iubitul tau, trebuie să am grijă de tine. Nu putem locui despărțiți.
- Ok accept. Însă te voi ajuta cu cheltuielile.
- Ok. Ca să nu te simți prost, voi accepta.

Am plecat, fiind anunțați că avionul e pregătit pentru zbor.
Peste o oră jumate, am sosit la Seul. Am luat un taxi și am plecat spre casa.
Taxiul ne-a lăsat la casa lui Jungkook.
Întrăm, Jungkook luandu-mi bagajul ducându-l în camera noastă.

Mă duc spre bucătărie. Îmi era foame.
Am început să pregătesc ramen. Jungkook vine spre mine și mă cuprinde pe la spate.

- Ce faaaci?
- Mi-e foame. Am făcut ramen pentru amândoi.
- Bine, iubito.

După ce era gata, ne-am pus la masă și am început a manca.
După ce am terminat, Jungkook s-a oferit să spele vesela.

Era ora 22:24.
Am făcut un duș apoi Jungkook a urmat. M-am pus în pat și îmi așteptăm iubitul.
A ieșit din baie deja îmbrăcat în  pijamale. S-a pus lângă mine și mi-a dat un sărut pe frunte.

- Astăzi mi-ai spus că îmi vei spune ceva în privat.
- Despre ceea ce vorbeam de dimineață?
- Da.
- Chiar ai fost un playboy?
- Din păcate da. Toate fetele mă adorau și din cauza unor probleme cu familia am devenit fața sentimente. Doar mă jucam.
- Mama ta nu știe despre partea cu problemele  familiei, nu?
- Nu... . Mama și tatăl meu au ajuns la un moment  să nu se mai înțeleagă. Au divorțat când aveam 12 ani.
Asta m-a distrus. Din aceasta cauză, m-am îndepărtat și de mama și de tata. Nu mai vorbeam cu nimeni. Ei tot încercau dar eu eram prea închis în mine. Stăteam și cu tata dar veneam și la mama. Peste 4 ani, când aveam 16 ani, tata a decedat. Apoi am revenit la mama.
Ma tot certam cu ea. Deja nu mă mai recunoștea. Aduceam fete acasă. Ea pleca la munca însă observa câte o dată și mă certa, dar nu ascultam. După liceu, când am început facultatea, deja mi-a venit un pic mințile la cap. Am început să o inteleg și deja totul merge perfect.
- Asta e bine.
- Deci ce îmi vei face dacă voi trăda iubirea noastră?
- Mi-e frica să nu-ți pierzi bogăția.  Și nu mă refer la bunuri financiare. ,spun eu uitându-mă în jos spre ''bogăția'' lui.
- Ce iubită periculoasă am. Nu îți voi face asta. Îți promit.
- Am încredere, bine?
- Desigur, scumpo., spune el dandu-mi un sărut.
- Noapte bună!, spun eu.
- Noapte bună!