Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XXVI

Haebara

Ies din bucătărie. Imaginea din fața mea m-a făcut să zâmbesc. Mama îl ia pe Jungkook într-o îmbrățișare.
Aceste clipe sunt atât de frumoase.
Mă bucur că am o așa familie.

După ce i-am anunțat că masa e gata, ne-am pus cu toții la masă.

- Te mai vizitează Misul?, îi spun eu mamei.
- De când a întrat la facultate, a venit doar o dată acasă. Nu știi de ce?
- Acum dacă stau și mă gândesc, el locuiește foarte aproape de mine, dar mai tot timpul nici nu-l văd. Cred că e foarte ocupat. Primul an de facultate e cel mai dificil.

După ce s-a lăsat câteva minute de liniște, mama lui Jungkook spune:

- Haebara, veți pleca mâine undeva?
- Aș vrea să plec la mall.
- Pot veni și eu cu tine?, spune ea.
- Desigur.
- Vreau și eu, zice mama.
- Normal că vei veni. Nu te voi lăsa singură să te plictisești acasă., zic eu zâmbindu-i.
- Dacă voi deja v-ați făcut planuri, voi pleca și eu., spuse Jungkook.
- Unde?, întreb eu.
- Unii prieteni din facultate sunt în Busan și au organizat să ne întâlnim.
- Unde veți pleca?, întreabă mama lui.
- Nici nu știu.

Nu spun nimic. Doar dau din cap și continui să mănânc.

După ce am mâncat, am curățat prin bucătărie, iar apoi m-am dus în sufragerie lângă ceilalți.

- Eu voi pleca, spune mama.
- Voi veni și eu., spun.
- De ce? Poți sta la noi. M-aș bucura foarte mult. , spune mama lui Jungkook.
- Dar nu vreau să o las pe mama să plece singură și să o las singură acasă.
- E ok, Haebara. Stai aici cu Jungkook. Ne vom vedea mâine la mall, îmi spune mama.
- Dar-
- Niciun dar. Chiar nu mă deranjează.
- Oh, bine. Noapte bună, mama, spun și o îmbrățișez.
- Noapte bună., ne spune tuturor.
- O să vă însoțesc până acasă., spune Jungkook.
- Îți mulțumesc.

Au ieșit din casă iar apoi m-am așezat pe canapea, lângă mama lui.

- Jungkook se poartă frumos cu tine?, mă întreabă ea după o mică liniște dintre noi.
- Da, de ce întrebați?
- După ce am aflat ce ți s-a întâmplat, chiar eram furioasă pe acel nemernic. Cred că și-a primit pedeapsa cuvenită.
- Da, acum totul e bine.
- Cred că Jungkook nu a dat vina pe tine sau ceva...
- Nuuu, desigur că nu.
- Atunci e bine.

Iarăși o liniște a pus stăpânire pe noi.

Dintr-o dată ea mă ia de mână și îmi zâmbește.

- Sunt foarte mândră că tu îmi vei fi noră.
- Oh, noră.
- Mhm, mă gândesc la viitor. Vreau să faci parte din el. Să fii alături de familia noastră.
- Desigur. Cum să refuz fericirea pe care mi-o dați. , spun și o îmbrățișez.
- Să mă ierți, dar mi-am adus aminte că trebuie să iau niște pastile la această oră., spune ea, grăbindu-se spre cameră.
- Bine.

Doream să o ajut, dar a fugit ca arsa chiar dacă piciorul ei o deranjează.

Deschid telefonul. Am întrat pe unele rețele de socializare și mă mai uitam la unele postări. Peste 10 minute, pe ușa intră Jungkook.

- De ce stai aici singură?, spune el în timp ce se descălța.
- Te așteptam. Mama ta a plecat să își bea pastilele.
- Bine. Mă duc să-i spun că am venit și apoi vom urca sus în cameră.

Camera lui Jungkook era sus , iar a mamei lui era la primul etaj. Fiindu-i mai greu să ridice scările, s-a mutat într-o cameră de oaspeți. Nu o deranjează și Jungkook a fost de acord cu asta. După acea operație, atunci când am dat peste el, Jungkook a avut mare grijă de ea.

După ce i-am spus noapte bună mamei lui, am urcat sus și am plecat la duș
Chiar eram obosită.
După 20 de minute, am ieșit și m-am culcat. După ce Jungkook a venit de la baie s-a pus lângă mine și am adormit ambii instant.

Jungkook

Haebara se pregătește să iasă cu mamele noastre, iar eu cu prietenii.

- Vor fi mulți prieteni?, întreabă ea în timp ce își făcea părul.
- În total 5. Două fete și trei băieți.
- Fete?
- Da.
- Nu-mi spune că e același grup de care îmi spuneai că mâncai ramen cu ei.
- Da, e acela. De ce?
- Nu e și fosta ta acolo?
- Nu. Băieți mi-au spus că nu vine.
- Vei sta mult?
- Nici nu știu pe unde vom pleca. O să te sun și o să-ți spun.
- Bine.

După ce ele chemaseră un taxi, au trecut pe la mama Haebarei să o ia iar apoi au plecat spre mall.

Am ieșit din casă și m-am îndreptat spre locul unde a fost stabilit să ne întâlnim.

Prietenii mei deja mă așteptau.

- Salut, Jeon.
- Salutare, băieți., spun și dau mâna cu cei doi din fața mea.
- Ce mai faci?, întreabă unul dintre ei.
- O duc bine. Voi?
- La fel.

Dintr-o dată, simt că cineva s-a urcat pe spatele meu.

- Jungkooook!

Această voce am recunoscut-o imediat.

- Jia! Ce mare ai crescut., spun eu, după ce ea se dă jos.
- Desigur. Nu te-am văzut de trei ani. Mi-ai lipsit.
- Te rog. Nu fi așa sentimentală, spune fratele ei.

Jia este sora lui Sanho, un prieten apropiat de la 12 ani. Sora lui este mai mică cu 5 ani decât mine. Când eram mici, ea era mereu cu noi. E ca o soră pentru mine. Ea mereu îmi spunea că eu sunt fratele ei dar nu Sanho, deoarece o iubesc și o respect mai mult decât o face fratele ei. Nu am văzut-o de trei ani. Era plecată în America cu mama ei. La exterior, s-a schimbat mult, dar tot copilăroasă a rămas.

- Vreau înghețată, spune ea.
- Și eu., spune o fată dintr-o dată.
- Yeorin?
- Salut Jungkook.
- Ce frumoase v-ați făcut., spun eu uitându-mă la ele.

Yeorin este prietena Jiei. E cu un an mai mică decât Jia dar e mai matură. Comportamentul ei este unul calculat și de invidiat.

- Și tu te-ai schimbat mult. Tatuajele tale mă înspăimântă.
Mi-e dor de Jungkook de la vârsta de 17 de ani. Erai atât de cuteee, spune ea, apucându-mă de obraji.
- Acum am 26, normal că m-am schimbat. Dar ce e  neregulă cu tatuajele mele?
- Arăți dur și fără sentimente, dar ești opusul. Ești un băiat iubitor și adorabil.
- Jia, încetează. Mă faci să vomit, spune Sanho.
- Doar pleacă.
- Da, sigur. Eu am propus să ne întâlnim și eu să plec? Nicicând.
- Atunci vreau să mănânc înghețată. Haideți.

După jumătate de oră de mers prin parc, lângă noi vine persoanele care mi-au distrus câțiva ani de facultate.

Vă mulțumesc mult pentru cei 1k de vizualizări.