Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XIX

-...
- Credeai că vreau să ascund fața de el ca să ce? Să te las pentru el că încă suntem la început?
- Mhm.
- Off Jungkook. Nu o să te las niciodată. Tu deja îmi ești mai mult decât ajuns.
- Ăsta mă bucură., spune și mă sărută.
Dar tot eu te duc.
- O sa iau un taxi.
- Te rog, te duc eu. Dacă va întreba să-i spui că ne-am întâlnit când tu ieșeai din casă.
- Ok. De fapt nu doream să plec cu taxiul.
Tu ești șoferul meu preferat.
- Doar atât?
S-a încruntat dar eu ca să îl fac mai curios încercam să îl țin în suspans.
- Mmmmmmm... desigur ca nu.
- M-ai speriat.
- Jungkookie, ai fost tu un playboy, dar acum dacă ma ai pe mine nimeni nu o să te ia de lângă mine. Ești doar al meu.
- Asta și vreau.

După 20 de minute eram în fața casei lui Jiryong. Am multe de vorbit cu Jungkook. Nu știe ca Jiryong mi-a fost prieten. Ahh sunt așa o proastă că mă tot blochez în acel trecut.
Întru în casă, Jiryong fiind pe canapea învelit peste cap.
Când a auzit ușa deschizându-se, s-a sculat încet și s-a apropiat de mine.

- Ai febră, nu-i așa?
- Nu știu, dar cred că da. Îmi e foarte frig.
- Plec să iau trusa medicala și revin.

El a dat încet din cap și s-a așezat pe canapea.
Am scos termometrul din trusa și i l-am dat.
Peste 15 minute a indicat 38.9

- Unde ai răcit. E 38.9.
- M-a prins o ploaie rece pe drum acum câteva zile.
- Bine. Doar ea aceasta pastilă și apoi cred ca te va ajuta. Dar am o întrebare. Ce ce m-ai chemat? Erai conștient să faci și asta singur.
- Am vrut mai mult să te văd.  Nu te-am văzut de aproape 2 zile și mi-a fost dor.
- Jiryong, te rog-
- Doar aș vrea să-mi petrec seara asta cu tine. Te rog.
- Nu pot.
- De ce?
- Ămmm... Oh mi-am adus aminte că fratele meu ajunge mâine la mine și va trebui să-l iau de la aeroport.
- Cu taxiul?
- Da.
- Poți sta aici și mâine te duc eu.
- Te rog, nu insista.
- Vrea să-mi petrec timp cu prietena mea.
- Știu bine că nu te gândești la mine că o prietena.
- Câte odată mă învinovățesc ca te plac.
- Doar îți creez durere.
- Mhm.
- Scuze dar nu simt la fel și nu cred ca o voi face vreodată.
- Măcar ca prietena să te am aproape.
- Bine atunci eu plec.
- Nu vrei sa mai stai un pic?
- Scuze, dar nu.
- Mmm ok. Pleci cu taxiul?
- Oh da. Îl voi chema când voi ieși.
- Bine. Atunci pa.
- Pa.

Ies din casă, și ma urc în mașină lui Jungkook

- De ce nu ai plecat?
- Tia spus ca te voi aștepta aici. Nu permit să vii singură acasă., spune el.
- Off ce iubit grijuliu am.
- Pentru tine orice.

Jiryong

După ce iese din casă mă uitam pe  geam.
Acea mașină deja o aștepta și nu prea părea a taxi. Mă uit mai bine și aceia era mașină lui Jungkook.

- Ce caută el aici? Crezi ca sunt atât de prost și la un moment dat nu o să-mi dau seama?

Eram prea furios în acel moment, încât capul delira  de la temperatură  și  fără să vreau , m-am  susținut de televizorul care era pe comodă încât a căzut, eu pierzându-mi cunoștința.

Jungkook

Geamul mașinii era deschisă și încă eram în fața casei lui. Când doream să pornesc, se aude o bubuitura din casă lui Jiryong.
Haebara se uita spre mine, doar ieșind din mașină deschizând ușa casei. Am plecat și eu din urma ei.
Când am întrat, televizorul era căzut și Jiryong la fel. Haebara fuge repede spre el, verificându-i pulsul.

- Cheamă ambulanța! A leșinat., spune ea.

Am scos repede telefonul apelând la numărul de urgențe.
Peste 7 minute, ambulanța venise.
După ce la făcut să-și revină, ia dat un tratament pentru o perioada scurtă de timp, apoi după ce s-au dus, Jiryong stătea pe pat și se uita spre mine.

- Ce cauți aici?
- Eram prin trecere și am observat ambulanța.
- Da? Iar tu, Haebara, nu plecaseși?
- Nu. Când doream să plec, am auzit o bubuitură și m-am intors.
- Taxiul a plecat?
- Oh da. Mi-am cerut scuze și i-am spus să plece.
- Bine. Mulțumesc pentru că te-ai întors. Știu ca nu mă placi, însă prieteni suntem de mult. Credeam ca poate nu m-ai ții așa cum ai ținut la mine, la noi.

Ce? Au fost prieteni? Mă uit la Haebara ce se uită un pic speriată. Deci, fata asta chiar ascunde  multe și știe foarte bine să le ascundă.

- Cu placere. Noi vom pleca., spune ea.
- Pleci cu el?
- Da.
- Mmm ok. Poate îți chem un taxi?
- Nu e necesar, Jiryong. E pe mâini bune, spune eu, el schimbându-și privirea. Se uita spre mine serios cu superioritate.
- Haebara, vrei sa pleci cu el?
- Dacă nu-l deranjez, de ce nu. Locuim în același cartier.
- Da? Nu mi-ai spus niciodată.
- Nu am crezut că e necesar.
- De mult locuiești acolo?, își întoarce privirea asupra mea.
- Da. Nici nu o cunoșteam atunci.
- Bine.
- Noi vom pleca. O seara bună, spun eu, deschizând ușa pentru Haebara.
- Pa, Jiryong, spune ea.
- Pa.

Ne-am  urcat în mașină și nimeni nu spunea nimic. Eram un pic furios.
După 20 de minute, am ajuns acasă. Ea tot se uita la mine și nu spunea nimic. S-a așezat pe canapea și eu am plecat spre bucătărie să-mi iau un pahar cu apă. Simțeam că mă urmarea cu privirea.
M-am așezat lângă ea și doar mă uitam la ea.

- Aveai în plan să-mi spui?
- Despre prietenia mea cu el?
- Da
- Am uitat.
- Sigur?