Obsesia primei priviri |J.JK|

Capitolul XIV

Haebara

- Desigur!! O cunosc pe mama lui. A fost vecină cu noi, dar apoi s-a mutat în alt cartier. Locuiau la chirie în casa vecină, dar când a venit proprietarii, au fost nevoiți să plece. Au plecat acum 10 ani.
- Ați m-ai ținut legătura?
- De la început da, dar nu am văzut-o deja de un an. Chiar aș vrea să o văd.
Ne-am cunoscut încă de când erați voi mici. Foarte mici. Dar știi ce e ciudat? Tu și Jungkook v-ați văzut de multe ori si v-ați jucat împreună, dar cred că nu a fost suficient încât să vă aduceți aminte unul de altul.
- Nu-mi vine sa cred!! Așa ne-a fost scris că să ne reîntâlnim?
- Cred ca da.
- Mamă, poate chiar e el. Sufletul pereche.
- Acum dacă îmi spui așa cred și eu.
- Oh Mamă ce fericită sunt.

O îmbrățișez arăt de fericită. Ochii au început lacrima de fericire.

În sfârșit!
Fericirea mă cuprinde.

Jungkook

Haebara trebuie să ajungă din clipă-n clipă cu familia ei. Eu și mama pregăteam tacâmurile și bucatele pe masă. Dintr-o dată se aude soneria.

- Mama mă duc eu.
- Bine

Deschid ușa. Doamna din fața mea îmi părea foarte cunoscută, dar nu-mi dădeam seama de unde.

-Buna seara!, spun eu.
- Buna seara, Jungkook.
- Oh deja îmi știți numele...
- Crezi că fiica mea nu mi-a vorbit de tine?
- A făcut asta?
- Desigur.
- Salut, sunt Misul, fratele Haebarei.
- Incantat de cunoștință, Jungkook, spun și dau mâna cu el.
- Salut Jungkook, spune Haebara.
- Salut, iubito., spun și o îmbrățișez.

I-am condus spre bucătărie, însă ce s-a întâmplat în acel moment, m-a uimit.

- Bună, Seol-ya, spune mama Haebarei când întra în bucătărie, mama fiind cu spatele ce pregătea ceva. S-a întors repede. Era uimită. S-a apropiat de ea și a îmbrățișat-o. Eu ma uit la Haebara. Ea îmi zâmbea. Nu știu eu ceva?

- Nu-mi vine sa cred!! Soo-ah, de când nu te-am mai văzut.
- Ce dor mi-a fost de tine. Cum îți e sănătatea. Ultima dată te-am văzut acum un an la spital.
- Deocamdată piciorul e ok. Tu cum ești?
- Bine. Deci, vom deveni familie.
- Nici nu-mi dau seama cum de nu ți-am recunoscut fiica.
- Ai văzut-o acum 10 ani în urmă. S-a schimbat mult. Normal că nu o poți recunoște.
- Scumpo, ce fericită sunt că îmi vei fi noră, spune mama, apropiindu-se de Haebara, dându-i o îmbrățișare.
- Nu e prea devreme sa ne gândim la căsătorie?, spune Haebara.

- Puteți să-mi spuneți și mie ce se întâmplă aici?

Toți își îndreaptă privirea spre mine. Haebara se apropie de mine și mă ia de braț.

- Știi că ne-am mai văzut., spunea ea.
- Da, la plajă anul trecut.
- Știi de asta?
- Din ziua în care ți-am dat follow pe instagram.
- de ce nu mi-ai spus?
- Nu prea am vrut sa grăbesc lucrurile între noi.
- Însă nu despre asta am vrut să știi.
- Ne-am mai întâlnit undeva?
- Am fost vecini când eram mici. Mamele noastre se știu de când noi eram de-abia născuți. Ne-am și jucat împreună.
- Mamă e adevărat?
- Da, fiule. Și eu sumt uimită. Nici nu am recunoscut-o. Însă mă bucur că sunteți acum împreună.
- Naeb, sunt atât de fericit., spun eu luând-o într-o îmbrățișare prea drăguță.
- Bine copii hai să ne așezăm la masă că se va reci mâncarea.

După ce am mâncat, mama, Haebara și mama Haebarei au strâns masa apoi au revenit în sufragerie și am mai vorbit.

- Mama, de ce nu ne-am cunoscut când am fost adolescenți?, o întreb.
- Haebara nu era în țară. A făcut școală și în America. Era cu tatăl ei.
Însă, pe atunci, tu plecai și la tatăl tău. De când ne-am mutat aici, nu ați auzit unul de altul.
- V-ați cunoscut când erați foarte mici însă doar un pic., spune mama Haebarei.
- Când v-am deschis ușa cad ați venit m-ați părut cunoscută dar nu știam de unde. Acum știu ca sunteți prietena mamei.
- Jungkook, mă bucur că ești tu cel care e împreună cu fiica mea. Am mare încredere în tine ca o vei proteja și nu o vei răni.
- Vă mulțumesc că aveți încredere in mine. Nu o să vă dezamăgesc.
- Eu îți mulțumesc.
Deci, cred ca vom pleca. E deja ora 22:43., spune mama Haebarei. Se ridică de pe canapea, însă mama o apucă de braț.
- Soo-ah dormiți la noi. Avem destule camere.
- Nu vreau să te deranjez. Nu locuim foarte departe. 10 minute și suntem acasă.
- Da dar e foarte târziu. Cine știe ce oameni pot fi prezenți pe lângă voi.
- Seol-ya, este Misul. Dacă ceva el ne va proteja.
- Eu insist. Nu ne-am văzut de mult. Aș vrea să mai petrec timp cu tine., spune mama.
- Și eu insist., spun eu.
- Știm noi. Ca sa petreci timp cu sora mea, spune Misul.
- Da. De ce?. E iubita mea.
- Jungkook, nu fi așa mândru și lăudăros., îmi spune mama.
- De acord., spune Haebara.
Ai uitat ceva?
- Ce?
- A doua oară când ne-am văzut, era într-o cafenea. Eram acolo pentru a-l aștepta pe Misul. După ce Jungkook a plecat, veniseră Misul. A crezut ca e iubitul meu.
- Așa mi s-a părut., spune Jungkook cumva rușinos.
- Dar cum de erați voi doi acolo?, o întreabă mama.
- El veniseră să mănânce și acolo m-a zărit.
- Dar prima dată cum a fost?
- Mergeam de urgență la muncă și fiind neatentă, am dat peste el. Avea un braț de flori în mâna. A căzut toate jos și când doream să le iau de jos, niște bicicliști l-au călcat. I-am dat niște bani pentru flori și am plecat.
- Jungkook, era în ziua aceea când ai venit la spital?
- Da, mamă.
- Ce poveste de dragoste aveți voi doi., spune Misul.
- Îți place?, o întreabă mama Haebarei.
- E interesantă. Ca în filme.

După ceva timp, familia Kim a fost convinsă să stea la noi. Mamele noastre au pregătit două camere. Una pentru Misul iar cealaltă pentru viitoarea mea soacră.

(îmi cer scuze pentru greșelile de ortografie)