De-a v-ați ascunselea - Vol I

Capitolul 34

Blake se ridică în picioare și iese pe terasă, în ploaie. Stau in mijlocul livingului și îl privesc. Se apleacă undeva lângă piscină, apoi se întoarce. Pe piept i se scurg picături de ploaie, iar părul îi este ud.

Îmi afișează un zâmbet indecent și se apropie de mine cu pași lenți. Își întrerupe drumul pentru a lua o telecomanda de pe măsuța de cafea, și dintr-odată suntem înconjurați de muzică. Răsună în toată casa, și oricât m-aș învârti, nu pot să găsesc sursa.

You're all mine
I'll make you feel like you're the one

Versurile melodiei încep să mă pătrundă. Blake mă cuprinde de talie și începe să mă soarbă din priviri.

— Ești superbă, dragoste, îmi șoptește coborând cu buzele pe gâtul meu.

Arăt ca dracu.
Și o știu.
Dar acum, fix în clipa asta, mă simt cea mai superbă femeie din lume. Aici. În brațele lui.

Are o putere asupra mea inimaginabilă. Cumva mă rupe de realitate și ma transpune intr-o realitate în care existăm doar noi doi.

Se fixează cu ochii pe mine. Stă în fața mea și mă privește de sus, fix, în adâncul sufletului. Cu privirea serioasă, și mișcări sigure, cuprinde tivul hanoracului cu care sunt îmbrăcată și îl trage în sus, până ce sunt obligată să ridic mâinile să îl poată scoate de pe mine.

Buzele nu îi mai formează nici măcar un zâmbet. Eu stau cuminte și aștept. Deschid gura vrând să spun ceva, dar în momentul ăsta funcția asta a creierului este nulă. Respir greu. Sacadat.

— Ai încredere în mine? mă întreabă cu aceeași privire serioasă.

As fi vrut să spun că nu, dar pe cine mințeam. Am încredere în el. Oarbă. Deși știu că nu îl oprește nimic să mă mai calce în picioare, nu pot să mă opun sufletului. În adâncul meu simt că mă iubește. Că însemn ceva pentru el. Probabil tot bagajul emoțional din trecut îl face să reacționeze așa. Atât de brutal și egoist. Dar am încredere. Împreună vom reuși să depășim orice.

Dau din cap că da și continui să îl privesc cu curiozitate, nerăbdare și dorință.
Îmi prinde tricoul cu degetele și într-o clipa se aude un sunet sfâșietor. Fac ochii mari și îi privesc mâinile. În ambele palme are rămășițele bluzei ce o aveam pe mine. Ar trebui să mă sperie gestul ăsta? Că eu îl văd al naibi de provocator. Cred că am eu probleme.

Roșesc. Sunt doar în sutien și blugi, în fața lui. Stau cuminte cu mâinile pe lângă corp, așteptând să termine jocul în care am intrat.
Mă analizează în continuare ca pe o piesă de muzeu. Ici colo mă atinge ușor, iar eu tresar. Atingerea lui este electrizantă, iar eu simt că voi lua foc curând.

Face câțiva pași și vine în spatele meu. Mă ține cu mâinile de talie pe loc, să nu mă întorc după el. Își înconjoară brațele în jurul soldurilor mele. Le lasă să alunece agonizant de lent spre nasturele pantalonilor. Îl desface și începe să îi tragă în jos. Îi simt răsuflarea fierbinte cum mă lovește pe spate, coborând în jos pe mijloc, pe fund, pe coapse.

Când îmi face semn să ridic picioarele, rând pe rând, îmi întorc privirea spre el. De pe vine, își ridică capul spre mine. În ochi i se vede arzând o dorință mistuitoare. Îmi afișează un zâmbet pervers și își lipește buzele de coapsa mea. Mă întorc cu privirea în față și privesc reflexia noastră vagă în geamul terasei. Gura mi se usucă. Vreau să îl sărut. Să îi simt aroma. Înghit în gol. Simt că rămân fără aer. Respir din ce în ce mai greu. 

Sărutul lui urcă cu lentoare pe fundul meu. Se oprește. Trec câteva secunde. O durere fulgerătoare mă face să țip cât mă țin plămânii. M-a mușcat. Tare. Doare atât de rău! Dar de îndată ce senzația de usturime și carne zdrobită dispare, rămâne plăcerea. Sărută zona pe care tocmai a torturat-o și se ridică în picioare. Îl simt în spatele meu cum își scoate și el pantalonii, imediat după, îi văd la picioarele mele.

Ard.

Se întoarce în fața mea cu pași grei. Câteva degete încep să îmi contureze pomeții, coborând pe buze. Odată cu degetele sale mi le conturează, își apropie gura de a mea.

— Te vreau, îmi șoptește pe buze. Ai încredere în mine? vine cu aceeași întrebare.

Dau din cap din nou și aștept. Simt că duc greutatea întregii planete pe umerii mei în momentele astea de incertitudine. As vrea să pot anticipa ce urmează, dar totul este imprevizibil. Blake m-a băgat într-un joc al necunoscutelor.

În clipa următoare simt cum mă dezlipesc de pământ. Sunt în brațele lui. Îl cuprind de gât cu mâinile, cât să am siguranța că nu voi cădea. Deși știu că nu mi-ar da drumu niciodată. Mă uit în ochii lui verzi, pătrunzători.

Doamne cât pot să îl iubesc pe omul ăsta.
Dacă mi-ar fi spus cineva vreodată că timpul nu definește profunzimea iubirii, as fi zis că aberează.
M-am zăpăcit complet.

M-am zăpăcit atât de rău, încât nu realizez că ne mișcam. Că Blake mă conduce afară. Afară?
Când picăturile de ploaie se izbesc violent de trupurile noastre încep să mă zbat sa îmi dea drumu, dar abia dacă mă pot mișca. Mă ține atât de strâns.

— Ai încredere în mine, love, îmi șoptește în timp ce începe să se scufunde în piscină cu mine în brațe.

— Ok, am încredere, dar nu am de gând să fac pneumonie! strig când îmi amintesc cum să îmi folosesc gura.

Râde. De ce realizez abia acum că face gropițe când râde? Atât de puțin îl cunosc? Stau cu gura căscată holbându-mă la buzele lui arcuite în sus.
Când apa îmi ajunge la picioare, simt apa caldă, fierbinte. Ce naiba? Mă uit în jur și văd abia acum aburii.

Piscină încălzită. Normal. De ce nu m-am gândit la asta?
Mă relaxez.
Picăturile reci de ploaie ce cad pe noi, combinate cu apa fierbinte ce ne înconjoară creează un vortex de simțuri și senzații.

— Ți-am zis că am fantezii cu tine aici. Asta le întrece pe toate, îmi șoptește pe piele.

De îndată ce suntem intrați cu totul în apă, se desprinde de mine și mă lasă să mă pun pe picioare. Dar eu plutesc. Nu mi le mai simt. Sunt atât de excitată încât pot să îmi păstrez cu greu rațiunea.

Se bagă sub apă și repetă faza de data trecută. Doar că de data asta cu chiloții mei. Sper doar de data asta să nu ne mai întrerupă nimeni. Și nimic. Îl vreau până la capăt. De îndată ce pune stăpânire pe bucata de material, iese de sub apă și o aruncă undeva pe terasă, urmată de sutienul pe care îl desface dintr-o mișcare lejeră.

Limba să începe să traseze linii circulare pe gâtul meu, coborând leneș spre sâni. Mă prinde de fund cu palmele și mă ridică la nivel cu abdomenul său. Îmi înconjori picioarele în jurul taliei sale, fiind in poziția ideală pentru a-i simți masculinitatea. Încă are boxerii pe el, iar asta este o tortură destul de mare pentru momentul ăsta.

Sunt atât de nerăbdătoare să îl simt în mine. Să fie al meu. Îmi doresc momentul ăsta cu toată ființa.

— Te vreau, Blake. Te rog.

— Mai spune-o odată.

Urăsc când trebuie să fac ce mi se cere, dar acum sunt disperată.

— Te vreau! Te implor! strig cu o nevoie arzătoare.

— Sunt doar al tău, Edaline, acum și pentru totdeauna.