Capitolul 17

141 13 4
                                    

-Accept acest schimb dar parca tot nu este suficient cea ce îmi oferi.

-Ce ai mai dori?

-Ceva neînsemnat, aproape nevaloros; ceva care sa îmi satisfacă pofta trupească pe care o simt in acest moment, spune el apoi ridică mana spre obrazul ei si il atinge lin.

Capul i se înclina in jos dar Seth i-l ridică imediat si reface contactul vizual.

-Bine, accept, ii raspunde ea iar zâmbetul lui se transformă într-unul malefic.

***

-De ce ai făcut asta?! O întreabă Richard Carter pe fica sa atunci când intra intr-o anticameră din bibliotecă.

-Pentru ca așa este mai bine pentru toti. Nu mai am aceleași sentimente pentru el așa ca am decis sa pun punct aici.

Tatăl sau pufnește disprețuitor.

-Eu nu cred asta scumpo. Il iubești dar altul este motivul. Spune-mi, zice el pe un ton blând.

-Tata, te rog. Lasa-ma in pace, nu mai pune sare pe rană, ii spune ea apoi pleacă din aceea anticameră lasandu-l pe bătrân singur si nedumerit.

Estevan o vede pe bruneta cum iese furtunos pe usa. Ii arunca o privire nedumerita dar aceasta il ignora, preferand sa meargă mai departe. Richard Carter părăsește si el anticamera si i se alătura lui Estevan.

-Ce s-a întâmplat? Întreabă acesta.

-Nimic. Mai bine am merge deoarece ne așteaptă primarul, ii raspunde Carter pe un ton morocănos.

Cei doi bătrâni părăsesc biblioteca si se îndreaptă spre jeepul in care era deja urcata Natalie.

-Scumpo poate ar fi mai bine sa conduc eu masina, ii spune tatăl sau in timp ce se urca pe locul din dreapta.

-Ma descurc, tata, ii raspunde ea pe un ton obraznic.

Își ia perechea de ochelari de soare de pe bord apoi ii pune la ochi. Pornește mașina apoi intra in traficul destul de aglomerat.

Ajung destul de greu in fata primariei din cauza ambuteiajelor si a drumului ocolitor pe care a trebuit sa meargă. Cei trei se dau jos din mașină si sunt întâmpinați de o negresa îmbrăcată intr-o pereche de pantaloni crem si o bluza alba destul de larga din dantelă.

-Buna ziua. Numele meu este Karla Whilde si sunt secretara domnului primar. Va rog sa ma urmați.

Negresa se întoarce cu spatele la ei si începe sa urce scările. Clădirea primăriei era in stilul ateneelor romane. Coloane erau din marmura masiva iar ușile pe care urmau sa intre erau din sticlă mata.

Aceștia o urmează si ei pe secretara Karla. Negresa ii conduce intr-o sala de conferinte.

-Va rog sa va așezați. Domnul primar va veni imediat, spune ea apoi se retrage din sala.

Aceștia privesc curățenia impecabilă care ii înconjura. Le era rusine, foarte rusine. Tinuta pe care o prezentau nu era una in conformitate cu locul si nici cea mai curata. Erau prăfuiți din cap pana in picioare iar cercănele le erau mult prea vizibile.

Natalie ofteaza zgomotos si își trage un scaun apoi se așază pe el. Nu mai tine cont de faptul ca trebuie sa se comporte ca o doamnă si își întinde picioarele pe scaunul din stânga ei.
Estevan si domnul Carter se așază pe cealaltă parte a mesei.

-Natalie scumpo, ești obosită. Mai bine ai fi mers la hotel, ii spune tatăl sau.

-Tata nu mai am trei ani ca sa îmi porți de grijă. Sunt un adult acum.

-Bine dar tu tot ramai fata mea.

Aceasta își da ochii peste cap si își îndreaptă atenția spre ușa pe care intrase mai devreme. Un bărbat in vârstă de cincizeci de ani brunet ,cu mustață si parul dat pe spate intra pe ușă. Era îmbrăcat intr-o cămașă crem cu mânecă scurtă care ii pune in evidență tenul creol si o pereche de pantaloni din stofa neagră.

-Buna ziua! Salută acesta apoi se așază in capul mesei.

-Buna ziua! Eu sunt Richard Carter cel care va cerut ajutorul iar ea este fica mea Natalie Steward. Pe Estevan cred ca il știți deja.

-De fapt acum ma numesc Natalie Carter, spune ea aeuncandu-i o privire tatălui sau care se uita cam urat la ea din cauza comentariului ei.

-Bine Natalie. Numele meu este Trevor Darudabiv.

-Incantat se va cunosc domnule Darudabiv.

-Oh spune-mi Trevor.

-Trevor, sunt sigur ca scrisoarea mea te-a pus la curent cu situația actuală si soarta pe care o va avea omenirea daca nu oprim răul pe care l-am eliberat.

-Domnule Carter sunt conștient de consecințele pe care fapta săvârșită de fica ta le are. Ați ignorat toate avertismentele date de către primărie si cele pe care le-ați găsit in papirus si inscripționate pe pereții templului. Nu ați vrut sa va opriți iar încăpățânarea si ignoranta se plătesc. Voi va trebui sa plătiți acest preț chit ca va trebui sa va dati viata.

-Nu exista vreo cale sa îndreptam acest rău făcut fara sa ne dam viețile?

-Din păcate nu. Va trebui sa fie o viață sacrificata pentru binele tuturor. Acest sacrificiu va fi un omagiu adus lui Horus si lui Anubis pentru a ii convinge sa il frunte din nou pe Seth si pe cei doi supuși ai sai. De obicei viață celui care a deschis mormântul trebuie sacrificată dar daca se oferă altcineva nu are nimic.

-Înțeleg, spuse domnul Carter iar ochii primarului sclipesc periculos.

Estevan tresare dintr-o data si murmura ceva in egipteana veche.

-Cred ca ar fi timpul sa plecam, rostește bărbatul apoi se ridica brusc de pe scaun.

-Stați! Zice primarul si il prinde de încheietura mâini pe Estevan.

Bărbatul începe sa strige si sa se zbată ca sa se desprindă din strânsoarea primarului. Primarul ii da drumul. Pielea de la încheietura mâini lui Estevan era arsă.

-Nu mai el cel care deține controlul asupra corpului sau. Este posedat de un demon, ne explica Estevan.

Cei trei se aduc in celalalt capăt al mesei.

-Nu vreți sa servim si o cana de ceai? Sunteți britanici, vouă va place ceaiul. Karla! Striga acesta iar femeia apare imediat in ușă având in mana o tava pe care erau patru cesti de ceai si un ceainic.

*** I'm back guys. De acum incolo voi putea sa postez care in capitol in fiecare duminica asa cum erati obisnuiti. Sper ca va plăcut si va rog sa îmi scuzați greșelile. Bye!

Intoarcerea faraonuluiWhere stories live. Discover now