Intoarcerea faraonului

Capitolul 14

Miezul nopții se apropia încet. Soarele se pierduse de mult timp in văzduh iar luna își făcea timidă prezența printre dunele de nisip aurii. Apa Nilului era liniștită, straniu de liniștită si se oglindea luna perfect in ea. Ariditatea nu se mai simțea așa de tare dar va fi o noapte cu temperaturi ridicate.

-Nu ar fi trebuit sa ajungem? întreabă Natalie prin stație.

-După duna de nisip din față se află templul, ii răspunde Estevan.

-Bine, măriți viteza! Poruncește ea prin stație.

Cele trei mașini urc duna foarte repede. Natalie rămâne socată dar această stare nu o tine prea mult deoarece se înfurie. Templul era acolo dar in fata lui erau parcate șase mașinii care erau cu siguranță ale lui Jack si Hans.

-Nenorociți! Striga ea nervoasă si lovește cu pumnii in bord.

-Scumpo stai calmă, ii spune Lucas aruncând o scurtă privire spre ea.

Natalie ia stația si spune:

-Avem parte de concurență.

-Am văzut scumpo, ii raspunde tatăl sau.

Cand ajung cei trei parchează masinile lângă cele ale lui Jack si Hans. Natalie este cea care se da jos prima din mașină. Trântește portiera nervoasă si se îndreaptă spre rivalii sai care se opriseră din a mai studia templul. Când ajunge in fata lui Hans ii da un pumn in fata si vrea sa ii mai aplice unul dar este capturată de către brațele lui Lucas.

-Nenorociților! Striga ea.

-Natalie! Controlează-te! Striga tatăl sau la ea.

-Noi am ajuns primi, spune Jack.

Estevan pufnește dispretuitor si da dezaprobator din cap.

-Voi si inca mulți alți care acum sunt morți.

Jack ,Hans si gorilele lor încep sa râda cu lacrimi dar numai Stela stătea impasibila. Credea cea ce spusese acel bătrân. Templul ii dădea fiori iar avertismentul pe care il primisera când ajunseseră o făcea sa creadă ca este mai bine sa lase lucuruile așa cum sunt.

-Puteți sa plecați sau puteți sa rămâneți aici si sa fiți martori la succesul nostru, spune Hans.

-Nu puteți sa deschideți ușa! Nu puteți sa rupeți sigiliul! Strigă Estevan.

Jack rade batjocoritor.

-Mai vedem noi asta bătrânule!

Pocnește din degete iar o bubuitură puternica se aude.

-Nu! Striga toți din echipa Nataliei deodată.

-Tocmai ai distrus doua mii de ani de istorie, tipa aceasta la ei.

-Nu îmi pasă! Eu vreau bogățiile care se ascund acolo, spune el si arată spre ușă.

-Domnule, spune una dintre gorile.

-Ce? Întreabă Hans.

-Usa este intactă.

Hans se încrunta si se întoarce cu spatele la Natalie si ceilalți apoi priveste ușa. Jack si Hans își fac loc printre gorile pana la ușă. Natalie nu se lăsa mai prejos si merge si ea sa vadă.

-Da! Exclama ea bucuroasă.

-Puneți o încărcătură mai mare, poruncește Jack.

-Poți sa pui tot explozibilul din lume dar usa nu se va deschide. Trebuie sa rupi sigiliul.

-Cum il rup? Întreabă Jack in timp ce se apropie de ea.

Ii capturează încheieturile mâinilor si o bruschează.