-De fapt cred ca l-am găsit, spune Lucas si arata o direcție din spatele Nataliei.
Dean încetează din a mai tusii si privește in aceea direcție. Natalie se întoarce cu spatele la cei doi si privește in direcția arătată. Ea împreună cu ceilalți doi rămân șocați de grandoarea si frumusețea templului îngropat aproape in nisip ,din amurgul serii. Vântul începuse sa adie din nou dar de data aceasta ușor anunțând ca va fi o seara cu temperaturi mai scăzute decât de obicei.
-Acum ce ar trebui sa facem? Sparge gheata Natalie. Doar nu ne vom petrece noaptea in deșert? Adaugă ea după câteva secunde.
-Ba exact asta vom face, ii raspunde Dean apoi se ridică de la pământ având mici dificultăți.
-Dar nu avem apa, mâncare si nici vreun adăpost. Eu nu voi dormi sub cerul liber.
-Nu avem de ales, spuse Lucas.
-Întotdeauna avem de ales. Putem sa pornim in căutarea unei șosele apoi sa mergem in cel mai apropiat oraș si sa il contactam pe tata.
-Natalie, nu putem pleca de aici acum ca am găsit templul, gândește-te ce se va întâmpla daca Hans si oamenii lui vor veni in lipsa noastră? spune Lucas pe un ton bland.
-Vom pierde tot, șoptește ea.
-Exact! Acum hai sa ne apropiem mai mult de el, o îndeamnă Dean.
Aceasta il ia de mana pe Lucas si pornesc toți trei. Avea nevoie de sprijinul soțului sau in acel moment. Era înspăimântată si se simțea foarte vulnerabilă. Lucas ii strânge mana in a sa si ii arată ca este acolo lângă ea.
Parcurg distanta rămasă dintre ei si templu. Ei se aflau in partea stânga a acestuia. Pornesc spre intrare. Dintr-o data se aud un strigatele de agonie ale unei femei. Cei trei îngheață pe loc si se uit disperați in stânga si in dreapta.
-Ati auzit si voi acel strigăt sau a fost doar in capul meu?
-Nu, l-am auzit si noi scumpo, ii raspunde Lucas.
-Din ce parte s-au auzit? întreabă Dean.
-Din partea strângă, spune Natalie dar este contrazisă imediat de Lucas.
-Dreapta, precizează Lucas pe un ton apăsat.
-Eu cred ca de sus, spune el apoi isi da capul pe spate ca sa privesca cerul.
Lucas si Natalie face si ei la fel. Vantul se întețise iar deasupra templului începuse sa se formeze o spirală din spiritele care ieșeau din templu. Spirala se transforma dintr-un adevărat vârtej. Cei doi erau îngroziți iar Natalie mai avea un pic si lesina. Vârtejul începe sa prindă forma unei fete.
-Plecați de aici! aude Natalia o voce de barbat care avea cel mai perfect accent britanic din lume apoi sufla puternic si o furtuna puternica se porneste.
Cei trei se ghemuiesc langa zidurile templului si asteapta ca furtuna sa dispara. Dupa cateva secude se termina totul iar linistea noptii se asterne din nou peste ei. Se ridica de pe jos si privesc in jurul lor socati de ceea ce se intamplase. Nu le venea sa creada ceea ce se petrecuse cu cateva secunde in urma.
-Mi s-a parut mie dar chestia aceea avea cel mai perfect accent texan din lume? intreaba Dean.
-Ba nu. Vorbea perfect irlandeza, spuse Lucas.
-Ne-a vorbit fiecăruia in limba noastră natală. Lucas ,tu ești de origine irlandeză ,tu ,Dean de origine texană iar mie mi-a vorbit cu un accent britanic de care dispune numai familia regală.
-Ar fi mai bine sa ii ascultăm sfatul chestiei ăleia, zice Lucas.
-Da dar ne vom întoarce mâine dimineață, rostește Dean.
Cei trei încep sa se îndepărteze de templu si sa urmeze cursul Nilului pana vor da de civilizație.
***
Dimineața sosește si din fericire pentru ei gasesisera repede drumul de întoarcere așa ca nu au trebuit sa meargă toată prin deșert. Se aflau in Luxor mai precis in camera de hotel a Nataliei si a lui Lucas in timpul unei ședințe la care participau toți membri familiei Steward, Dean, Estevan, cel care a organizat oamenii in expediția făcută de către Natalie care fusese un esec si fiul sau mai mare.
-Templul este blestemat. Ce vi s-a întâmplat vouă a fost doar un avertisment. Unul dintre zeii care păzesc templul vi s-a arătat si vi-a vorbit. Eu va sfătuiesc sa renunțați.
-Estevan, nu putem sa renunțăm. Am investit prea mulți bani, spune Richard Carter.
-Stiu Richard dar nu vreau sa ti se întâmple ceva tie sau familiei tale.
-Stiu ca ai văzut multe la viață ta Estevan dar ne ești alături in această expediție da sau nu?
Barbatul face un schimb de priviri cu fiul apoi raspunde:
-Da iti suntem alaturi, si eu si fiul meu.
-Bun atunci sa pornim la drum, spuse Dean in timp ce se ridica din locul in care statuse asezat.
-Nu putem tinere deoarece templul este blestemat iar pe timp de zi este ascuns de catre zei de ochii muritorilor ca sa nu il gaseasca cineva si sa dezlantuie fortele malefice care stau ichise acolo de ani de zile.
-De aceea nu l-am putut găsi noi, șoptește Natalie.
-Templul apare numai atunci când luna răsare pe cer, adaugă Estevan.
-Bine atunci ne vom odihni și ne vom relaxa iar la amurg vom porni la drum, spuse Natalie apoi toți ceilalți se ridica din locurile în care erau așezați și părăsesc camera lăsând-o singura cu soțul sau.
-O sa fie totul bine scumpo, îți promit, spuse Lucas apoi merge și o ia în brațe pe femeia care părea abătuta.
-Lucas nu fa promisiuni pe care nu le poți respecta, spune ea apoi se desprinde din îmbrățișare si merge in baie lăsându-l pe bărbat singur și îngândurat în cameră.
*** Eu nu sunt mandra deloc de capitolul acesta. Nu va obișnuiți sa postez așa de des pentru ca nu o sa mai o fac. Am multe probleme pe cap și școala ma o moară încet dar sigur. Dacă va interesează in poza este templul iar in capitolul următor o sa fie descris mai în amănunt. Sper ca va plăcut capitolul. Bye-bye!
CITEȘTI
Intoarcerea faraonului
Fantasy(A doua carte din trilologia "Misterele dunelor de nisip") Cunoscutul arheolog Natalie Carter duce o viaţă normală alături de soţul sau Lucas Steward şi fiul lor Richard. Ofertele pentru expediţii arheologice sunt din ce în ce mai multe dar Natalie...
