Într-o lume barbară şi plină de creaturi fără scrupule nimic nu te mai face să zâmbești. Privești cum toți prietenii tăi îşi dau ultima suflare, iar tu nu poţi să faci nimic. Nu mai poţi scăpa de culoarea morţii care te înconjoară. Nu poți uita trupurile lor fără viaţă, iar de câte ori închizi ochii îţi revezi a doua familie cum este mâncată de acei monștri pe nume titani. Tremuri când te gândeşti că ești unul din ei. Un om jumătate monstru, dar care nu vrea să-şi piardă şi ultima fărâmă de umanitate. Toţi mor mai repede sau mai târziu. Unul câte unul îşi pierde viaţa pentru un motiv nobil. Să salveze umanitatea din cuşca în care se ascunde. Să nu mai trăiască cu frica zilei de mâine.