Ni s-a promis o lume mai bună, o lume în care contează doar caracterul unei persoane, o lume în care aspectul fizic nu mai contează, sau, cel puţin, nu ar trebui să conteze. Acum o sută treizeci de ani, trei oameni ne-au promis toate acestea. Doi au murit, iar unul a rămas ca să îndeplinească promisiunile. Acum, trăim în lumea creată de el şi de oamenii lui, o lume creată de Sistem. Tot ce ţine de aspectul fizic este interzis, iar oamenii primesc o insignă care ar trebui să le reflecte întreaga personalitate, dar nu o face. Oameni sunt identici, iar zâmbetele lor şi-au pierdut culoarea. În încercarea lui de a valorifica personalitatea fiecărei persoane în parte, Sistemul a elimitat-o, lăsând în urma lui roboţi vii, ce îşi trăiesc viaţa în alb şi negru. Singurii care mai speră, care nu doar că mai cred în schimbare, ci şi luptă pentru ea, singurii care mai dau lumii culoare, sunt SUPERFICIALII.