Când simți că toată viața ți-a fost dată peste cap de atâtea ori, încât nici tu nu mai știi cum ar trebui să fie pentru o oarecare normalitate, când iarna nu mai există, guvernul a cedat sub presiunea tuturor protestelor, iar singura ta amintire a vremurilor de când te încolăceai sub zece pături cu o cană de ceai în mână este prăvălia ta micuță, dărăpănată, pe care oricum a trebuit să o remodelezi pentru a prii audiențelor noi, ce faci? Te încumeți la o poveste ce ți-ar putea aduce moartea, pentru a readuce iarna, sau te îmbeți în comoditatea autohtonă a căldurii și a muzicii Jazz?