"Întuneric. Asta văd. Asta simt. Alerg, dar nu fug de nimeni. Mă simt înțeleasă aici în pustietate. Lupii urlă și parcă simt durerea mea. Inima mea îi înțelege. Urlu și eu odată cu ei. Nu îmi e frică, mă simt în siguranță aici. Mă simt înțeleasă de pădure și de tot ce îi aparține. M-am oprit pe marginea stâncii. Vântul adia și îmi șoptea că aici sunt liberă, că totul este de partea mea și că nimeni nu mă poate judeca. Aici puteam fi eu fără să dau socoteală nimănui. Aici eram pe cont propriu, dar nu-mi păsa, deoarece puteam să fiu adevărata eu în aceste locuri." "Lupul și eu" - "Sa nu uiți, natura e liberă și la fel și tu. Fericirea ta contează!"
1 part