𝓕𝓮𝓽𝓮𝓵𝓮 𝓬𝓾𝓶𝓲𝓷ț𝓲 𝓬𝓲𝓽𝓮𝓼𝓬 𝓮𝓻𝓸𝓽𝓲𝓼𝓶
— Nu, Talia. Tata nu știe de Asaf. Știi doar cât e de strict, am oftat la telefon, căutând printre raioanele cu cărți.
Zece rafturi diferite pe teme și mai diferite. Căutam ceva să mă țină trează noaptea și să uit că în două săptămâni încep cursurile. Aveam emoții mari. Nu știam dacă într-adevăr pot face față vieții pe cont propriu la o facultate de Arte. Nici măcar nu mai eram sigură de potențialul meu.
Oare greșisem când am ales actoria? Oare eram bună la ceva? Oare aveam cum să mă fac de râs în fața profesorilor mei? Genul acesta de întrebări nu-mi dădeau pace. Începusem să-mi fac ceai din buruieni, recomandate de bunica. Atât de rău ajunsesem.
— Și cum sunt prietenii lui? mă întrebă deodată.
— Nu pot vorbi acum. Sunt în bibliotecă. Te sunt eu, i-am închis imediat.
Nu știam cât voi mai amâna subiectul sau dacă voi reuși să păstrez acest secret față de ea, căci era foarte băgăcioasă. Nu voiam sub niciun preț să afle că m-am întâlnit cu Sin, după atât timp. Talia fusese cu mulți băieți, dar pe niciunul nu-l iubise așa cum o făcuse cu el. Prima ei iubire a fost și prima ei mare dezamăgire. Aș fi vrut să o protejez, dar Talia putea fi foarte încăpățânată.
Am ajuns la raionul EROTISM. Mama obișnuia să citească romane erotice pe ascuns de noi și ne spunea clar să nu ne apropiem de cărțile sale. Pe mine nu m-a fascinat sau atras atât de mult, însă surorii mele i-au creat dependență. Obișnuia să se închidă în cameră și să-și tragă pătura deasupra, cât timp citea. Eu nu i-am înțeles gestul decât într-un târziu.
— Oare ce e de capul tău? am luat în mână una cu coperta roșie și am întors-o pentru a-i putea citi descrierea.
Adulții citesc erotism. Mă întreb, ce anume pot găsi în interiorul unei astfel de cărți? Ce-i drept, eram destul de rușinoasă și orice detaliu în plus mi s-ar fi părut inconfortabil. Dar merita să încerc.
— Păzea! am auzit, înainte ca romanul să-mi alunece dintre degete și eu să fiu trântită cu spatele de rafturile de cărți.
Am icnit surprinsă și mi-am ridicat ochii, dând nas în nas cu Sin, care-mi acoperea gura cu palma. Era atât de lipit de mine, încât mă reflectam îndeaproape în ochii săi albaștri. La naiba! Mirosea atât de bine. A bergamotă și lemn de cedru.
Trei băieți masivi trecură pe lângă noi, fără să ne observe. Sin îi urmări cu privirea, așteptând cu nerăbdare ca aceștia să dispară de tot din aria noastră vizuală. Normal că tipii ăia nu-l suportă și că sunt pe urmele lui. De ce m-ar mira acest lucru?
— Gata, mă eliberă, depărtându-se de mine.
Își aranjă hainele șifonate și evită să mă privească. În schimb, afișă un zâmbet ironic, caracteristic, și se aplecă după romanul căzut, poposind câteva clipe cu privirea asupra coperții. Oh nu. Presimt că o să facă mișto de mine. Bravo, Skye.
— Ce e asta? mă întrebă cu un rânjet prostesc.
I-am smuls-o din mâini, înfruntându-l. Doar nu credea că mă voi intimida, nu-i așa?
— Îmi trebuie pentru o temă, m-am apărat, provocându-l să râdă.
— Te-a trimis Asaf, după ce a văzut că ești prea plictisitoare în pat? Oh, stai. Tu nu ai trecut prin patul nimănui.
M-am încruntat, vrând să-l strâng de gât. De ce era atât de antipatic? De ce nu mă lăsa în pace? De ce nu făcea o magie, hocus-pocus, și dispărea naibii de aici?
— Te înșeli, am mințit ca o fraieră. Am fost cu cineva înainte de Asaf.
Mda. Fii o proastă în continuare, Skye! Hai că poți!
— Da?
— Da. A fost la balul absolvirii. Voiam să fim împreună pentru ultima dată. El a plecat la facultate în Europa, am detaliat inutil. Și a închiriat o cameră de hotel. A aranjat petale de trandafiri și lumânări.
— Petale de trandafiri și lumânări?
— Logic. Ne-am spus te iubesc pentru prima oară. El de altfel a mărturisit că nu va iubi niciodată pe altcineva. A fost frumos.
— Și a durut?
— Nu. Iubirea noastră a făcut orice durere să dispară.
I-am spus serioasă, dar cu cât vorbeam mai mult, cu atât râsul său se amplifica. Avea un obicei prost de a mă pune pe mine într-o situație nasoală. Îi plăcea să mă vadă enervată la maxim. Cred că era plăcerea lui nevinovată.
— Știi că asta scria și pe spatele cărții, nu? m-a dat în vileag. Doamne! Și mai zice Asaf că ești în primul an de actorie. Mă amuzi prea tare. În plus, îmi cunosc prietenul. El nu ar avea o relație cu o fată, decât dacă aceasta ar fi demnă de prezentat părinților lui.
— Ei bine, nu știi nimic despre mine.
Murmură un „îhm" nesatisfăcător și dădu să plece. Însă nu aveam de gând să-l scutesc de propria mea serie de întrebări. Mă ambiționa să văd dacă exista vreo șansă de-al pune într-o situație proastă.
— De ce te urmăreau tipii aceia?
— Pentru că-s frumos?
— Sunt sigură că nu acesta e motivul, i-am replicat arțăgoasă. Cine erau?
Se așeză pe un scaun oarecare, la o masă oarecare, și mă privi dezinteresat. Își întoarse apoi capul spre ușă, urmărind cu privirea o tipă cu picioarele dezgolite. Ce nesimțit! Felul în care o examina mi se părea jignitor. O trata ca și când ea nu ar însemna nimic mai mult decât un obiect sexual.
— Revenind, începu să-mi spună. Tipii ăia sunt în ultimul an la Academia de Poliție. Mă urmăreau pentru că-s prea frumos și pentru că prietenele lor mă plac un pic prea mult.
— Ai decis să te pui rău cu viitorii polițiști?
— Și treaba ta care este?
M-am ridicat supărată de la masă și am plecat spre raioanele de cărți, vrând să uit tot momentul și să mă dăruiesc cu totul găsirii unui roman interesant. Nu avea sens să mă mai gândesc la Sin. Era un tip enervant și lipsit de maniere, care trata femeile nepotrivit.
— Dacă nu iei romanul acela, degeaba, mi se arătă în față, ca un diavol împielițat.
— De ce nu mă lași, pur și simplu, în pace? Cred că tipa aia cu picioarele la vedere te așteaptă.
— Da? Ți-a spus asta? De ce nu ai zis așa? glumi pe un ton dramatic.
M-am ferit de el, încercând să-mi croiesc drum către ieșire. O clipă în plus petrecută în preajma lui și aș fi explodat precum o bombă. Însă se ținu după mine, fără pic de nerușinare, tocmai pentru a mă întărâta.
— Nu mă placi, remarcă.
— Șocant, nu? Sunt unele persoane care nu-ți pot înghiți egoul. Nu ai mai fost în situația aceasta, până acum, am gesticulat excesiv, sperând că se va sătura de mine și că va pleca pe cont propriu.
— De fapt, a mai fost cineva care nu m-a plăcut. O mega nimeni din liceu. Am și uitat cum o chema, căci nu prea arăta demnă de a fi memorată. Mi-a spus o chestie răutăcioasă, care m-a rănit jumătate de minut. Nu știai asta, nu-i așa?
Nu, am mimat. Mă lua peste picior? Oare știa că eu eram aceea?
— Sună super fata, am glumit, ascunzându-mi neliniștea. Uite, Sin, eu chiar vreau să ajung acasă, fără să erup și să arunc cu lavă spre populația din Detroit. Ai putea să mă lași să merg singură? Nu o face pentru mine. Fă-o pentru Asaf!
— Ce plictisitoare ești.
Mda. Nu putem fi toți la fel de ingenioși ca tine.
— Știi? Dacă nu ai face grimasele acestea când gândești, nu mi-aș da seama că tu de fapt mă înjuri mental.
Îmi făcu cu ochiul și se cățără pe ghirlanda de flori a unei clădiri, până în balconul ei. Se transformase deodată în Omul Păianjen.
M-am încruntat chiar și după ce am încetat să-l privesc, căci doar gândul, sentimentul, faptul că el a stat atât de aproape de mine mă făcea să vărs. La propriu.
— Scârbos, mi-am șters gura cu un șervețel mototolit în buzunar.
Am înaintat rapid, uitându-mă în stânga și în dreapta, asigurându-mă că nimeni nu m-a văzut atunci când am poluat natura cu resturile mâncării mele. Am ajuns acasă, închizând ușa și gonind către baie, pentru a mă spăla pe față.
— Te urăsc, Sin! Te urăsc.
Am început să caut printre caietele vechi, printre oracole și jurnale păstrate din anii de liceu, până am găsit ceea ce aveam nevoie. Carnețelul din a noua, care începea pe prima pagină cu o inimă mare și cu numele noastre scrise în interiorul ei: Skye+Sin.
— Ce naivă, am rupt pagina nervoasă. Ce proastă!
M-am lăsat pe vine și am început să țip, eliminând tot stresul pe care-l țineam captiv. Dintre toate persoanele, el se afla aici. Dintre toate persoanele, el trebuia să reapară în viața mea. Prima oară m-a dat peste cap. A doua oară o va face din nou.
Am luat telefonul și l-am sunat pe Asaf. Aveam nevoie de liniștea pe care doar el știa să mi-o ofere. Aveam nevoie de suport, fără a mi se cere explicații. Aveam nevoie de un băiat bun, în principiu, care să mă țină departe de probleme.
— Iubito? Ai fost la librărie? vorbi plictisit și detașat.
— Mda. Tu ce faci acum?
— Poker, strigă un necunoscut prin telefon.
— Mda, sunt puțin ocupat. Poți veni și tu. Suntem mai mulți.
— Doar băieți?
— Cam da. De fapt, nu. Pandora e aici, doar că ea e una dintre băieți, glumi, provocându-i pe ceilalți să râdă. Ce? Cu picioarele alea slăbănoage semeni cu un poponar. Nu te uita așa la mine, femeie. Să ți-o trag.
Au urmat cele mai intense cinci secunde, în care am auzit doar înjurături și îmbrânceli. Am respirat greoi, resemnată că nu aveam să-mi primesc porția de liniște prea curând. Oricum, Asaf nu era obligat să-și petreacă tot timpul în prezența mea.
— Nu, lasă. Mai fac ordine printre lucruri. Ne vedem, i-am închis apelul și am oftat.
M-am ridicat, deschizând frigiderul gol și uitându-mă jumătate de minut la el, ca mai apoi să realizez că nu am idee unde este cel mai apropiat supermarket și că, eventual, tot aș fi fost obligată să gătesc, în ciuda faptului că detestam această activitate.
Să fii independentă era nașpa.
M-am sprijinit de pervazul ferestrei și am privit lumea agitată de jos. Oraș nou, oameni noi, sentimente noi. Singurul lucru familiar era Sin, cel care îmi terorizase adolescența. Într-un fel straniu, mă întrebam dacă nu cumva coincidența aceasta, să fi fost mâna destinului. Doar că eu nu credeam în așa ceva. Deocamdată.