◄ Publicat la editura Bookzone & Finalizată ►
- De ce ți-ai pune fierul ăla în gură? l-am întrebat, făcând referire la pierce-ul său enervant, cu care se juca de fiecare dată.
Se întoarse spre mine cu un zâmbet strâmb, zeflemitor, ce mă făcu...
К сожалению, это изображение не соответствует нашим правилам. Чтобы продолжить публикацию, пожалуйста, удалите изображение или загрузите другое.
𝓕𝓮𝓽𝓮𝓵𝓮 𝓬𝓾𝓶𝓲𝓷ț𝓲 𝓷𝓾 𝓶𝓲𝓷𝓽 𝓷𝓲𝓬𝓲𝓸𝓭𝓪𝓽ă
Sin nu-și putea controla rânjetul absolut grosolan și băiețesc pe care îl avea de obicei în preajma mea. Îmi dădea de înțeles că mă vedea precum o provocare sau precum un joc tâmpit de-al său, ceea ce mă enerva la culme.
Nu suportam efectul său asupra propriei persoane și faptul că se afla mereu în control. Voiam ca măcar o dată să manevrez lucrurile în favoarea mea.
— Bună, fetelor, se opri în fața noastră.
Ochii lui albaștri erau mult mai deschiși în lumina soarelui și mă făceau să-mi aduc aminte că am văzut atâtea nuanțe ale irisurilor sale, fiecare de neuitat, fiecare rămânând întipărite în minte. Sin avea o prezență greu de asimilat. Nu pentru că avea o gură mare sau pentru că era enervant, cât pentru trăsăturile sale, care nu erau neapărat deosebite, dar care-l făceau să pară atractiv în rândul multor fete.
— Eu sunt Kaya, se prezentă roșcata puțin timidă, în raport cu personalitatea sa confientă. Sunt în primul an, iar ele sunt colegele mele de cameră, Ty și Skye.
— Eu sunt Sin Leithold, își pronunță numele plin de trufie.
— Știm cine ești, Kaya îl asigură.
De parcă avea nevoie să i se confirme că este important. Am pufnit nemulțumită, reacție ce nu a trecut neobservată de restul. Mă priveau confuzi și așteptau să spun ceva.
— Eu de fapt, am început să spun reticentă, nu te cunosc. Nu am auzit niciodată de tine.
Am simțit un ghimpe atunci când am mințit din nou, încercând să-mi folosesc talentele actoricești pentru a nu mă da de gol. De fapt, eram pusă într-o situație inconfortabilă și voiam să evadez mai repede.
— E nouă în oraș. Nu-ți face griji, Kaya explică. Oricum, tu ești o legendă pe aici. Am fost la ultima ta piesă de teatru din vară și am fost profund captivată de cât de talentat poți fi, deși ai doar douăzeci și unu de ani.
Uitasem cu desăvârșire că pe mine și Sin ne unește pasiunea pentru scenă. În timp ce el își folosea talentul la trucuri mârșave, eu voiam altceva. Eu voiam să exprim un sentiment intens și să provoc în oamenii ce mă privesc multe trăiri.
Nu-l văzusem niciodată pe Sin într-o piesă, jucând, dar eram sigură că ceilalți îl apreciau pentru felul în care arăta și că nu dispunea de niciun talent remarcabil.
— Vreți să luăm loc la o masă? ne întrebă, deschizând ușile cafenelei și alegând un loc de stat.
Le-am urmat pe fete tăcută, sperând ca tortura să se termine. Nu le puteam spune că-l cunoșteam pe Sin. Nu doream să fiu asociată cu el. Nu voiam ca ele să știe că eu fusesem odată îndrăgostită de un asemenea idiot. Dacă el nu își amintea de mine, eu de ce mi-aș fi amintit de el? Mi se părea corect.
