Privesc cu iritare peretele din fata mea. E deja dimineata, probabil ora noua sau zece. Sincer, ma asteptam sa ma trezesc mai tarziu. Eu si Camber am ajuns ieri, sau, ma rog, azi in cabana la ora trei dimineata. Lerna si Marcus dormeau deja cand am venit inapoi. Acum ii auzeam prin casa, vocile lor fiind distante si neintelese. Dar nu vocile lor voiam sa le aud, ci pe cea a baiatului din spatele meu care doarme bustean. El e suparat pe mine si eu pe el, iar singurul lucru care nu ne lasa sa ne impacam e ego-ul nostru urias.
Cand venisem mai devreme in camera noastra, fiecare s-a ghemuit pe o margine a patului nostru mic si a ramas acolo toata noaptea, cu spatele unul la altul. Macar Camber are ocazia sa vada toata camera, singura mea priveliste e peretele de care e lipit patul! Oftez si ating cu varful degetelor lemnul rece. Cuvintele Razboinicului au durut ca naiba, dar cred ca le meritam pe toate. Si nu pot nega ca el a avut dreptate in tot ce a spus! L-am dezamagit, si nu stiu ce pot face ca sa repar asta.
Imi intorc capul si arunc o privire, vazand doar spatele lui Camber acoperit de un tricou negru si de patura trasa peste el. Umerii i se ridicau lent in ritm cu respiratia. Ma ridic incet in sezut, o idee venindu-mi in minte. Imi intind un picior spre podea si pasesc peste Camber, atenta sa nu il trezesc, apoi ma ridic de pe pat. Ma stramb cand podeaua din lemn scartaie, dar Camber nu reactioneaza. Pleoapele lui raman inchise. Iau niste haine din dulap si fug la baie, profitand de timpul cand Camber inca doarme.
Dupa rutina de dimineata pe care am incercat sa o fac cat mai scurta, am iesit din camera noastra. Plecasem in bucatarie, unde Lerna si Marcus luau fericiti micul dejun. Ambii aveau in fata cate o cafea si cateva felii de bacon, alaturi de paine prajita. Le fac cu mana si mormai un salut. Lerna imi raspunde cu mai mult entuziasm.
- Nu stiam ca v-ati intors. zice Marcus surprins.
- Am facut-o. murmur eu.
- Umm... Si Eris? intreaba el.
- Moarta. raspund eu simplu.
- Stai putin. Ati fost intr-o misiune fara mine? exclama Lerna.
Ii arunc o privire seaca. Deci el nu stia ca am plecat. Marus isi scarpina ceafa stanjenit.
- Lerna, stii in cate misiuni am fost fara tine? intreb fara sa astept un raspuns.
- Stiu. ofteaza Calatorul infrant. Si ce ati facut in misiune?
- Ne-am jucat de-a v-ati ascunselea cu Leon, ce altceva am putut sa facem? spun eu sarcastica.
Lerna pufneste indignat. Eu imi dau ochii peste cap si ma indrept spre tejghea, unde sunt cateva farfurii pline cu alimente asemanatoare cu cele mancate de cei doi baieti. Iau dintr-un dulap un platou metalic si doua farfurii, apoi incep sa le umplu cu ce vad. Marcus si Lerna stau in liniste si le simt privirile pe spate. Nu stiu daca asteapta sa plec sau vor sa imi spuna ca arat ca naiba. Cu ambele sunt de acord. Picioarele mele ingheata pe parchetul rece si incep sa aiba o nuanta de galben, de parca tipa la mine sa plec inapoi la Camber pe patul cald si comod. Doar cana fierbinte din mainile mele ma mai incalzeste, dar o las si pe aia pe platou.
- Pari suparata. isi vocifireaza Marcus gandurile. Ceva nu a functionat cum trebuie in Amaris?
- M-am certat cu Camber. zic eu, aproape intorcandu-ma ca sa il privesc urat.
Stiam ca nu e vina lor ca noi ne-am certat, dar nu ma puteam abtine. Daca nu imi vars nervii pe ceva, voi ajunge din nou sa fac ceva necugetat. Singura persoana care va primi mereu furia si frustrarea mea va fi Leon si nu cred ca ar dura atat de mult pana voi ajunge inapoi in Amaris.
Tacerea celor doi a fost semnul meu sa plec. Tin strans platoul in maini si ies din bucatarie. Merg de-a lungul holului inapoi spre camera noastra. Camber imi aduce deseori mancare in camera, mai ales cand ma simt rau. Ar fi logic sa il rasplatesc si eu la fel. Inima imi bubuie in piept cand ajung in fata usii inchise, desi trebuie sa fac ceva extrem de simplu. Doar gandul la reactia lui Camber ma face sa vreau sa ma ascund sub un pat cu patura trasa peste cap. Oare va fi furios? Fericit? Indiferent? Macar se va trezi? Ma va ierta?
Inspir lung si imping usa cu soldul, aproape trantind-o de perete. Camber sta in aceeasi pozitie in care l-am lasat. Doarme linistit, cu bratele stranse la piept si cu gura intredeschisa. Parul lui negru este ciufulit: partea dreapta ii sta in sus, pe perna, iar partea stanga a parului ii sta pe obraz. Observ ca i-a crescut destul de mult in ultima luna, o suvita de par ii ajunge pana la varful nasului. Nu pare atat de lung cand baiatul si-l da in sus. Dau din umeri si pasesc spre pat, apoi las mancarea pe noptiera. Mana mea sovaie, iar degetele imi tremura usor, dar mi-o asez oricum pe umarul baiatului. Il scutur usor.
- Camber. soptesc eu. Camber!
Razboinicul tresare cand imi ridic tonul vocii. El isi deschide somnoros ochii si isi inlatura parul de pe fata. Ochii lui se indreapta spre mine, iar in acel moment in mine s-a declansat panica. Privirea lui nu exprima niciuna din emotiile negative pe care ma asteptam sa le vad. Injur in sinea mea cand baiatul isi deschide gura, ma intorc rapid pe calcaie, apoi fug din camera. Am grija sa inchid usa in urma mea, de parca ea m-ar tine departe de Camber. Ma sprijin de perete si imi pun mainile pe obraji. Daca va crede ca i-am facut mancare pentru ca el nu e in stare sa faca asta? Daca se supara ca l-am trezit? Ce naiba e cu frica asta in mine?
Privesc usa, iar gandul de a ma intoarce in camera imi trece prin minte. Imi maresc ochii. Nu, proasta idee! Ma departez de perete si fug in bucatarie, unde ii vad pe Marcus si Lerna langa chiuveta. Ii ignor si ma trantesc pe un scaun, apoi imi pun mainile pe fata. Sunt asa o proasta! Trebuia sa il fac sa ma ierte, nu sa fug!
- Antea? aud glasul lui Lerna.
- Nu. ii raspund eu, vocea mea fiind inabusita de palmele mele.
- Voiam sa te intreb daca ramai in bucatarie. Eu si Marcus plecam in living.
- Da. zic eu.
Pot sa spun fara sa vad ca l-am facut confuz pe Lerna, dar apoi le aud pasii departandu-se de mine. Deci au plecat. Imi asez coatele pe masa si imi las capul in maini. Afara e innorat, asa ca putina lumina intra prin geam. Lumina artificiala a becului ma enerveaza in aceasta dimineata, asa ca ma ridic si o sting. Ma asez inapoi pe scaun, de data asta intr-o atmosfera aproape intunecata. Imi strang mainile la piept si imi ridic picioarele pe scaun, astfel incat sa nu ating podeaua in niciun fel. Ascult. Aud zgomote din camera de zi, dar in rest nimic. Stai, ba nu. Aud ceva. Pasi. Pasi venind spre bucatarie.
Imi intorc capul in spate si inghit in sec cand il vad pe Camber intrand. Razboinicul nu mai e imbracat in hainele in care a dormit, ci intr-o pereche de blugi si o bluza alba. De data asta, parul ii sta cum trebuie. Presupun ca a facut un dus. Imi las capul in jos, insa asta nu il incurca pe Camber din a se apropia de mine. Baiatul pune in fata mea platoul pe care l-am lasat pe noptiera. Observ ca jumatate din toata mancarea a disparut, probabil in stomacul lui. De ce nu a mancat-o pe toata?
- Mananca. spune el cu glasul ragusit, apoi se indreapta inapoi spre usa.
Nici nu am observat ca am uitat sa mananc. Se pare ca obiceiurile mor greu, pentru ca in Amaris mereu uitam sa fac lucruri importante cand eram ocupata cu misiunile in trecut.
- Poate deja am facut-o. zic eu, facandu-l pe Camber sa se opreasca in mijlocul bucatariei.
- Minciuni. Stiu ca nu ai mancat.
- Nu ai incredere in mine? intreb eu cu putina iritare in voce.
Voiam sa ma palmuiesc pentru replica aia, dara iesit fara voie din gura mea. Razboinicul se intoarce spre mine cu o expresie frustrata pe fata.
- Iar incepi? intreaba el exasperat.
- Spun adevarul. zic eu, ridicandu-ma in picioare.
O sa gasesc candva banda adeziva ca sa mi-o pun peste gura, dar pentru moment am spus si am facut ce am simtit pe moment. Deja simt cum o sa regret asta mai tarziu.
- Antea, fa cum spun si nu inrautati lucrurile dintre noi. zice Camber incruntat.
- De ce? Crezi ca nu sunt in stare sa fac si singura ce vreau? intreb eu, facand cativa pasi spre el.
- Nu, pentru ca atunci cand gandesti singura, nu ai cele mai bune idei. pufneste el.
- Esti atat de enervant! exclam eu.
- Eu sunt enervant? maraie el.
Trupurile noastre se apropiau tot mai mult. Eu faceam un pas in fata, Camber facea un pas in fata, si am tot facut asta in timpul conversatiei noastre pana cand numai cativa centimetri ne mai desparteau. Degetele mele de la picioare le atingeau pe ale lui. Si nu stiu exact cand, dar eu m-am ridicat pe varfuri, iar Camber s-a aplecat. Buzele noastre s-au intalnit la mijloc. Eram amandoi incordati de furie si iritare. Mainile mele ajung dupa gatul lui, iar ale lui in jurul taliei mele. Il trag pe Camber mai aproape, gurile noastre luptandu-se pentru dominatie. Niciunul nu ceda. Buzele lui le-au despartit pe ale mele, astfel castigand lupta. Cearta a fost de mult timp uitata.
Camber isi strange bratele in jurul meu si ma ridica de pe podea cu usurinta. In scurt timp, spatele meu este lipit de un perete, iar picioarele imi ajung in jurul taliei lui. Nu mai intelegeam ce fac si sincer nu ma deranja. Sarutul lui Camber ma lasa fara aer, dar in schimb ma alimenta cu foame si caldura. Corpul Razboinicului era mai fierbinte ca niciodata. Pana si picioarele mele vesnic inghetate s-au incalzit. Imi pun o mana pe obrazul lui, iar pe cealalta in parul lui umed din cauza dusului recent facut. Buzele lui moi, catifelate si grijulii le explorau pe cele uscate ale mele.
- Vreti sa priviti un film cu noi?
Tresar la vocea care se aude foarte aproape de noi. Ma departez de Camber si ii privesc ochii negri incetosati si fata usor rosie. Sunt sigura ca a mea arata la fel. Privesc in stanga mea, clipind des ca sa imi revin din transa ciudata. Lerna statea langa usa cu o fata inocenta. Tusesc scurt, stanjenita. Camber ma lasa incet jos, apoi isi da incet cu palma peste obraz, probabil simtind cat de fierbinte este.
- Da, sigur. mormaie el.
- Super! zice Lerna zambaret, apoi iese din bucatarie de parca nimic nu s-a intamplat.
Ghiciti cine a implinit azi un an? Yep, seria Calatoarea! :D
Si cu aceasta ocazie, vreau sa va dau o intrebare: Care e partea voastra preferata din aceste doua carti?
Mie sincer cel mai mult imi plac misiunile in care Antea si Camber sunt impreuna :)