Călătoarea: Dincolo de Amaris

Capitolul 38

Un capitol lung ca revansa pentru o pauza la fel de lunga. Enjoy :]

Auzeam doar vantul puternic de afara si sforaitul incet al lui Camber cand m-am trezit. Spre deosebire de alte zile, cand ma trezeam cu greu si eram extrem de somnoroasa in primele ore ale zilei, azi mi-am deschis pur si simplu ochii. Eram gata sa sar prin camera si sa fug pe strazile orasului Dalmy. Nerabdarea era de vina pentru aceste reactii stranii. O misiune in trecut. Nu am mai plecat in una de atat de mult timp, iar Calatoarea din mine era dezamagita. Undeva in interiorul meu, aveam teama ca o sa esuez in misiune sau nu o sa fac ceva cum trebuie. Am alungat aceasta teama. Voi fi singura, nu ma va vedea nimeni daca gresesc.

Expir lung, asa facand tricoul lui Camber sa se miste putin. Razboinicul mormaie ceva in somn si isi strange mana in jurul taliei mele. Imi asez mai bine capul pe pieptul lui si privesc in directia peretelui rosu. E adevarat, voi pleca singura in trecut, spre groaza lui Camber care a protestat instant cand mi-a auzit ideea. Chiar si Ethan a propus sa il iau pe Razboinic cu mine in misiune. Am refuzat. Trebuie sa aflu niste raspunsuri despre viata mea ciudata si incurcata, iar pentru a face asta am nevoie de tehnicile mele nu foarte pasnice pe care le-am perfectionat de-a lungul anilor. Camber e o distragere. Vorbim aici despre Malika Nova, nici nu am intalnit-o in persoana pe femeia aia si deja vreau sa o omor. Trebuie sa fiu cat mai serioasa posibil. Sa fiu din nou fosta eu pentru cateva ore. Camber a alungat partea aceea din mine, si exact din aceasta cauza il las sa stea in hotel cu Ethan.

E o zi noua. Desi eu as fi plecat in trecut chiar ieri seara, cei doi barbati au insistat sa astept pana azi. Si asa am facut, iar nerabdarea mea ajunge la cote maxime. Inima imi bate nebuneste la gandul senzatiei portalelor sau al trecutului. Scrasnesc din dinti ca sa imi abtin chitaitul de fericire, dar un zambet mi se intinde oricum pe fata. Abia astept!

Il privesc pe Camber. Practic stateam peste el, dar pe dansul nu l-a deranjat asta niciodata. Baiatul avea o mana in jurul meu, iar pe cealalta intinsa deasupra capului. Dormea, dar dupa miscarea inceata a pleoapelor lui, va fi treaz curand. Sau poate eu il voi trezi, cine stie. Zambesc misterios si ii apuc bratul stang, apoi il iau de pe mine. Camber se incrunta. Ma ridic in genunchi si arunc patura peste el, apoi sar in picioare. Razboinicul se face comod, mototolind patura pe pieptul lui. Pufnesc.

Merg silentios pana la trolerul meu din coltul camerei si il deschid, incepand sa caut prin haine. Era ora sapte, nu era chiar atat de devreme, dar voiam sa incep sa ma pregatesc oricum. Pijamaua mea gri cu detalii albe nu era adecvata pentru o misiune. Gasesc un pulover negru stramt si niste blugi negri. Alaturi de bocancii si paltonul meu vor fi perfecte. Oftez bosumflata. Imi e dor de pelerina mea, era preferata mea. Ea a fost ruinata in alta misiune din Abingora si nu am avut ocazia sa imi cumpar alta. Si paltonul meu are niste gauri facute de Eris pe care le-am cusut anapoda. In situatii ca acum, niste gauri dintr-un palton nu sunt primele lucruri la care te gandesti. Si totusi, imi placea pelerina mai tare...

Iau hainele alese si lenjeria neagra, apoi plec in baia personala a camerei. Aprind lumina si imi mijesc ochii automat. Peretii baii erau albi si reflectau lumina albastruie a becului, trimitand-o direct in ochii mei. Inchid usa in urma mea, fiindu-mi dor de atmosfera intunecata din camera. Las hainele pe un scaunel din fata oglinzii si imi dezbrac pijamaua, apoi intru in cabina de dus. Imi incep rutina de dimineata, pe care o termin mai tarziu decat de obicei.

Dupa ce mi-am finisat toate treburile, am ramas cateva secunde inaintea oglinzii. Ma priveam si, desi ma vedeam pe eu cea obisnuita, aveam un sentiment ciudat. Continuam sa imi strang si sa imi relaxez pumnul stang, iar pielea din palma era traversata de fiori. Stiam foarte bine sa nu ma astept la ceva bun din misiunea in trecut, fiindca Malika sigur nu avea intentii pasnice. Dar nu ma puteam abtine din a ma intreba cat de rele pot fi informatiile pe care le-as putea afla.