M-am trezit cand am simtit o respiratie calda lovindu-mi obrazul stang. Ma incrunt, cu mintea inca incetosata din cauza somnului. Simt cu mana doar asternuturile moi, desi trebuia sa il simt pe Camber. Idiotul, a spus ca ramane langa mine pana ma trezesc! Deschid morocanoasa ochii si vad doar camera micuta cu pereti din lemn. Cand o alta respiratie imi loveste obrazul, imi intorc capul in directia respectiva. Tresar puternic, aproape cazand din pat daca nu era bratul din jurul taliei mele care sa ma tina pe loc, apoi gem indurerata. Miscarea brusca m-a facut sa imi amintesc de minunatele mele rani care nu ma lasa sa ma misc in voie.
- Nu mai respira atat de tare. M-ai trezit! exclam eu, cu inima batandu-mi nebuneste din cauza sperieturii.
Camber statea in stanga mea, cu bratul in jurul meu si cu fata la cativa centimetri de a mea. Si se holba la mine. Il privesc bulversata, incercand sa imi ascund durerea. Nu am uitat ca se simte vinovat. Baiatul surade, apoi indeparteaza o suvita alba de pe fata mea care ma gadila.
- Ma priveai cumva cum dorm? intreb eu stanjenita.
- Nu, in nici un caz! spune el rapid.
Imi dau ochii peste cap si il lovesc in abdomen cu cotul, dar Camber nu arata vreun semn ca l-ar fi deranjat lovitura mea. Razboinicul isi sprijina greutatea corpului intr-un brat si se apleaca spre mine. Reusesc sa zaresc ca baiatul e imbracat doar intr-o pereche de pantaloni de pijama in carouri inainte ca el sa ma sarute. Buzele lui moi si calde imi aduceau o oarecare alinare. Imi inchid ochii, bucurandu-ma de momentul placut care, din pacate, a durat prea putin.
- Buna dimineata, iubire. sopteste Camber cu buzele lipite de ale mele.
- E dimineata? intreb eu confuza, pentru ca pe geam nu intra prea multa lumina.
- Uhh... Nu, e cinci seara. spune el.
- Atunci... De ce? intreb eu mai confuza cu fiecare secunda care trece.
- "Buna dimineata, iubire" suna mai bine decat "Buna seara, iubire". imi explica el.
- Esti un ciudat. a fost singurul meu raspuns.
Camber zambeste atotstiutor si se ridica de pe pat, sarind peste corpul meu ca sa nu ma deranjeze. Ii analizez fara rusine corpul puternic si antrenat. Incepea sa imi placa tot mai mult privelistea Camber-fara-tricou. Pielea lui neteda, decorata cu niste alunite, ma facea sa vreau sa imi trec mainile peste ea. Pacat ca nu ma pot ridica. Altfel probabil ca eram deja peste el.
- Vreau si eu sa am patratele. murmur eu visatoare.
- De ce sa le vrei pe ale tale cand le ai pe ale mele? ranjeste Camber.
Ii arunc o privire seaca. Razboinicul imi face cu ochiul si se indreapta spre usa. Podeaua scartaia sub picioarele lui lungi.
- Unde pleci? il intreb.
- Sa iti aduc ceva de mancare. Trebuie sa iti recapeti fortele. Nu accept refuzuri. zice el, punand mana pe clanta.
- Pune un tricou pe tine, idiotule! reusesc eu sa strig inainte sa plece.
Razboinicul ofteaza si se intoarce pe calcaie, apoi insfaca un tricou din dulap si il imbraca. Asa, mult mai bine. Acum sunt sigura ca Marcus nu o sa se holbeze la iubitul meu. Camber imi spune ca revine intr-un minut si iese din camera. Ramasa singura, linistea parca e mai apasatoare, iar visul meu incepe sa calatoreasca din nou prin mintea mea. Nu pot scapa de dorinta de a intalni femeia cu par gri si de a o intreba ce mama naibii mi-a facut cand m-a luat de la parintii mei. Ma incrunt si imi ridic mana stanga, apropiind-o de fata mea. Analizez cu precautie palma. Pielea mea alba pare perfecta, fara nici o urma ca a fost candva taiata. Si nu inteleg! Nimeni din Amaris sau oricare alt oras nu are un semn pe mana stanga. Toate sunt in palma dreapta. Constat dupa cateva momente de gandire ca aceasta amintire a mea si ce mi-a spus clona lui Leon in Amaris au legatura una cu alta. A venit timpul sa te facem mai puternica. Nu ai idee ce am creat din tine.
Sirul de ganduri imi este intrerupt cand Camber vine inapoi in camera, tinand in mana un bol. Oftez exasperata si incerc sa ma ridic sprijinindu-ma pe coate, insa ranile din umar si abdomen imi pulseaza dureros, asa ca renunt. Nu am nici un chef sa mananc, tot corpul ma doare, dar stiu ca Razboinicul din fata mea nu o sa renunte atat de usor. Camber pune bolul care observ ca e plin cu supa cu taitei pe noptiera si isi pune mainile in jurul meu, ajutandu-ma sa ma ridic in sezut. Ma rezem de peretele din spatele patului si tin ezitand bolul caldut. Camber se aseaza pe un scaun de langa pat, fiind gata sa ma ajute daca am nevoie.
- Stii, Camber... incep eu sa spun. Am avut un vis foarte ciudat si straniu...
Usa camerei este trantita brusc de perete, nelasandu-ma sa termin ce voiam sa spun. Privesc cu o fata plictisita cum baiatul intra incet in camera. Daca ochii puteau ucide, Lerna era acum un Calator mort.
- Antea, de ce nu mi-ai spus pana acum ca te-ai trezit? intreaba el indignat, venind rapid spre mine.
- Pentru ca tocmai m-am trezit? spun eu, desi suna mai mult ca o intrebare.
Lerna se aseaza pe marginea patului si imi ia mana in a lui, eu fiind nevoita sa las bolul inapoi pe noptiera. Ochii baiatului se fac sticlosi, semn ca mai are putin si incepe sa planga. Oftez in sinea mea, pregatindu-ma pentru toate scuzele lui.
- Imi pare rau! exclama el. A fost vina mea, nu trebuia sa te las singura!
- Daca stateai cu mine, sunt sigura ca acum erai mort. zic eu cu o voce monotona, sperand ca o sa inceteze cat mai curand cu toate vaicarelile astea.
- Daca nu insistam sa plecam afara, poate nu s-ar fi intamplat toate astea.
- De fapt, eu am venit cu ideea asta. zic eu.
- Iarta-ma, te rog! Jur ca nu o sa mai fac asta niciodata! se milogeste el.
- Bine. Acum lasa-ma sa...
- Scuza-ma, te rog. sopteste Lerna.
- Am spus bine. Lasa-ma sa mananc in pace. zic eu, incepand sa ma enervez.
- O sa raman aici sa iti tin companie.
Si cu astea spuse, Lerna se aseaza la birou, langa Camber. Amandoi ma privesc asteptand vreo reactie de la mine. Ii ignor si incep sa mananc. De data asta am reusit sa duc lingura la gura de cateva ori inainte ca usa camerei se se deschida din nou. Imi mijesc ochii spre Marcus care intra la fel de incet ca Lerna, fiind gata sa arunc toata supa in el.
- Hei! ma saluta Omul de Stiinta. Cum te simti?
Cred ca se vedea foarte clar din privirea mea ucigasa cum ma simteam. Inca un pas gresit din partea lui si o sa ii alung pe toti din camera mea, chiar daca asta insemna sa folosesc metode mai violente. Bine, pe toti excluzandu-l pe Camber. El poate sta.
- Mai bine. raspunde Camber in locul meu, sesizandu-mi iritarea.
- Tu si Lerna nu vreti sa va bucurati de timpul vostru liber? intreb eu din senin. Priviti un film, mancati ceva, nu stiu, gasiti voi ce sa faceti.
Incercam sa ii alung printr-o metoda subtila si pasnica.
- Nu! spune Lerna cu un zambet urias pe buze. Eu si Marcus ne culcam impreuna.
Ma inec si incep sa tusesc, incercand in acelasi timp sa nu vars supa din bol. Camber ma bate usor pe spate, avand aceeasi expresie stupefiata pe fata cum eram sigura ca am si eu. Marcus isi mareste ochii surprins, avand obrajii imbujorati. Imi intorc rapid capul spre Lerna, care avea o expresie inocenta si confuza.
- Ce e? Ce-am spus? intreaba Calatorul.
- Asta a sunat gresit. zice Marcus, tusind scurt ca sa-si ascunda stanjenirea. Ce a vrut Lerna sa spuna e ca noi dormim in aceeasi camera si ca am discutat despre toate subiectele posibile. Am venit cu voi ca sa nu ne plictisim.
- Imi retrag cuvintele. murmur eu. Camber nu e ciudat. Voi sunteti.
- Stii ce e si mai ciudat? intreaba Camber, atragandu-ne atentia. Fata aceea care te-a atacat. Lerna a descris-o cat de bine a putut si oricum sunt confuz.
- Creatura aia e o creatie de-a lui Leon, o alta persoana creata in laborator. Arata mai mult ca un animal decat ca un om. Avea gheare si colti asemanatoare cu pumnalele. spun eu. Cine altcineva ar vrea sa ma omoare in afara de el?
- Ai dreptate. incuviinteaza Razboinicul. Dar intrebarea e cum a facut-o. Adica, stim ca Leon face clonele din sangele proprietarilor, insa creatura aia...
- Vom afla asta foarte curand. spun eu, un zambet dracesc facandu-si loc pe fata mea.
Cei trei ma privesc confuzi si speriati.
- Pentru ca vreau sa ma razbun.