*Eve*
Aveam parte de un somn de a dreptul regesc, dar scumpul meu ceas deșteptător s-a decis să mă trezească în momentul acesta. Îmi ridic fața dintre perne supărată și mă îndrept spre baie pentru a îmi face rutina de dimineață. După ce termin intru în dressing și decid să mă îmbrac într-o rochie roșie până deasupra genunchilor cu umerii goi, mă încalț cu o pereche de sandale cu platformă și merg spre bucătărie.
Cobor scările și ajung în bucătările unde le observ pe mătușile mele care își beau liniștite cafeaua, un drog din punctul meu de vedere. De fiecare dată când beam cafea astea fiind de rare ori simțeam că acumulez prea multă energie și să nu mai spun că noaptea nu mai puteam să dorm.
- Bună dimineața, Eve! Aii dormit bine? Întreabă mătușa Gizella.
- Foarte bine chiar. Răspund în timp ce îmi torn lapte în bolul cu cereale.
- Ce planuri ai pe azi, în font e prima zi de vară. Zice măușa Berna.
- Mai nimic, diseară se va da o petrecere la lac și i-am promis Emyliei că o voi însoți.
***În alt univers***
Regele se plimba prin holurile castelului de a dreptul nervos de nereușita oamenilor lor. Un grup de strigoi au scăpat și oamenii lui nu le poate da de urmă. Javrele alea s-au ascuns bine de data aceasta.
Strigoii sunt creaturile fără speranță la viață sau iubire din perspectiva multor ființe supranaturale, ei sunt vampirii care și-au vândut sufletul diavolului pentru mai multă putere făcându-i niște monștrii fără scrupule, niște animale trădătoare din opinia regelui. Acesta vânându-i pentru a menține echilibru natural în lume.
- Majestate! Majestate! Strigă Matteo generalul armatelor regelui vampirilor.
- Ce s-a întâmplat iarăși, Matteo? Întreabă regele îndreptându-și atenția asupra generalului.
- Strigoii au fost localizați în lumea oamenii și vor face ravagii acolo, trebuie să îi oprim!
- Păi ce stai acolo și te uiți ca un papagal la mine, recrutează soldații și haide!
***Lumea oamenilor***
*Eve*
De douăzeci de minute mă aflu la lac și nu e nicio urmă de Emylia, mi-a spus că o s-o găsesc aici, dar cine știe pe unde umblă de nebună. Mă plimb prin mulțimea de oameni îndreptându-mă spre masa cu băuturi pentru a-mi lua un pahar cu suc sau cu apă, nu îmi place să consum alcool mai ales la o petrecere unde se află tot felul de persoane de neîncredere, prefer să beau apă toată seara decât să mă trezesc a doua zi în pat lângă un drogat.
- Evelyne, dar ce supriză! Îmi întorc capul spre persoana care tocmai mi-a vorbit și am neplăcerea de al vedea pe Andreas, un idiot.
- Ce vrei Andreas?
Îl întreb și acesta începe să se aproprie suspect de mult de mine, rânjind pervers.
- Ah, îmi plac fetele care se lasă greu, dar tu draga mea le întreci pe toate până și tocilara aia din a unspea mi-a trecut prin pat, dar tu ești de neclintit, chiar vrei să mori virgină? Spune, iar eu mă îndepărtez de el, până la urmă va încasa un pumn de la mine dacă nu termină cu prostiile.
- Mai bine mor virgină, decât să mi-o trag cu unul ca tine, dispari până nu îți dau un pumn în meclă, doar știi că sunt în stare. Îi spun ridicând dintr-o sprânceană, aducându-i la cunoștință de pumnul pe care i l-am tras în nas data trecută când s-a dat la mine.
- Nu și de data asta, scumpo! Spune nervos trăgându-mă după el, încep să mă zbat și să țip, dar nu reușesc, are mai multă forță decât mine și nimeni nu mă aude. Mă trage după el până când mă lipește de trunchiul unui copac începând să mă pipăie, eu închizând ochii, dar deodată atingerile sale scârboase întârzie să apară.
Povestire la persoana a treia.
Evelyne își deschide ochii și în fața sa e un scenariu demn de filmele horror, Andreas se află pe jos la câțiva centrimetri de ea într-o baltă de sânge. Deodată în fața sa se arată o creatură cu ochii roșii și fața murdară de sânge, sângele lui Andreas. Speriată fata fuge, spre grupul de oameni, dar se oprește atunci când aude țipetele oamenilor, în fața fiind un adevărat măcel. Monștrii la fel ca cel din spatele său atacă oamenii sugându-le sângele.
Era împietrită nu avea unde să fugă, se simte trântită la pământ semn că un monstru o atacă și pe ea. Fix atunci când acesta voia să își bage colți mortali în gâtul firav al fetei, strigoiul se oprește atunci când vede semnul de la baza gâtului fetei, semnul regal.
Nu există ființă supranaturală care să nu știe ce este acel semn. Fata e partenera Spintecătorului, gândi strigoiul simțind de parcă a descoperit o mină cu aur.
- Lasă-mă în pace! Monstrule! Țipă fata de subt el, iar strigoiul iritat de ea îi dă să bea o licoare de somn. Luând-o în spate plecând, fata este sufletul pereche a regelui vampirilor, iar clanul strigoilor aveau să profite de acest lucru.
------------------------------------------------------------
Primul capitol. Păreri?