"Some memories never leave our bones. Like salt in the sea. They become a part of us"
Kayden
Fredonam încet melodia ce răsuna în boxe, bălăngănindu-mă prin casă pe ritmurile ei, în timp ce-mi făceam ceva de mâncare. Am primit câteva zile libere de la Eva, deoarece ea se va duce alături de băieți în New York, iar eu i-am zis că aș putea sta două zile și fără antrenament. Astfel astăzi m-am trezit la ora doisprezece dimineața, oră la care nu m-am mai trezit de mult, încercând să mă bucur la maxim de această zi, deoarece de mâine se începea chinul. Am mai vobrbit cu Dante câteva minute, spunându-mi, sau mai bine zis urlându-mi că au câștigat, gest la care mi-am dat ochii peste cap și am lăsat un zâmbet să-mi părăsească buzele. Nici nu mă îndoiam că vor pierde.
În aceste două zile am dormit mai mult decât de obicei, fapt pentru care aveam o dispoziție destul de bună. Mi-am pus floricelele într-un bol, apucându-l și îndreptându-mă spre sufragerie, unde aveam de gând să-mi petrec toată ziua. Trebuie să recunosc că mă plictiseam teribil, deoarece aceste două zile doar am privit televizorul și m-am îndopat cu floricele, iar într-o oarecare măsură voiam să-mi văd prietenii idioți. Iar într-o oarecare măsură îi simțeam lipsa celui cu ochii negri. Replicile sale perverse, rânjetele murdare și faptul că a reușit cumva să se strecoare în gândurile și inima mea m-au făcut să las un zâmbet tâmpit să-mi încolțească pe buze. Nu știu ce exact se petrece cu mine, dar cert este că mă simt neputincios la toate tentativele de seducție venit din partea lui.
A trecut aproape o lună de când îl cunosc și o lună de când am făcut primul contact cu găurile sale negre, iar eu încă simt că mă pierd în ele ca și în prima zi. Încă n-am nici o idee ce naiba s-a petrecut între noi atunci când eu eram beat, dar parcă nici nu aș vrea să știu, el se comportă de parcă nu a fost cine știe ce, fapt ce îmi făcea stomacul să se străngă într-un ghem dureros. Dacă noi chiar am făcut ce am făcut lui nu-i pasă de loc, iar acest lucru îmi face dispoziția să se fută instant. Drăcie, lui chiar îi pasă, sau doar se joacă cu mine? Dacă sunt doar o țintă pe lista lui lungă de cuceriri? Pare genul de doar o noapte, iar eu nu aș avea nevoie de el doar o noapte. Dacă chiar în acest moment el este călare pe una și și-o trag de mama focului, iar eu stau aici și-mi plâng de milă dacă lui îi pasă de mine. La acest gând mi-am simțit cum temperatura corpului crește cu câteva grade, auzindu-mi inima cum bate în timpane.
Strângeam floricele în pumn, până am simțit cum palma îmi pișcă, lăsând praful ce s-a format să cadă înapoi în bol. Drace, doar nu eram gelos? Nu?
Telefonul de pe măsuța de cafea din fața mea suna ca un dement, astfel m-a trezit din visarea în care am intrat. Am lăsat obiectul din mâinile mele, îndreptându-mă spre telefon, deoarece nu aveam idee cine m-ar putea suna la ora asta. Știam că Dante, alături de ceilalți probabil sunt deja în drum spre casă și vor ajunge seara, deci este exclus din listă. Am observat numele argentinianului cum îmi apare pe ecran, lăsând o încruntătură să mi se formeze între sprâncene, deoarece nu aveam idee de ce mă poate suna el în cursul săptămânii, sau de ce mă suna, de cele mai multe ori doar îmi trimitea un mesaj și se rezolva.
—Poți să vii diseară la club? I-am auzit vocea de cealaltă parte a firului, încruntându-mi sprâncenele tot mai mult, pentru că nu știam de ce ar trebui să mă duc la club, astăzi fiind mijlocul săptămânii. Vocea îi era destul de normală, fapt la care m-am gândit că nu poate fi ceva de rău.
—S-a întâmplat ceva?
—Nu, dar nu am cu cine bea.
Am afirmat scurt, închizând telefonul, deoarece nu știam ce naiba îl apucase pe Antonio de îmi făcuse o astfel de propunere. În general doar îi făceam treaba cu drogurile, nu stăteam cu el la povești de parcă am fi prieteni de o viață, dar în definitiv nici nu eram. M-am întors la filmul ce rula pe ecranul mare din fața mea, începând să mănânc din bolul cu floricele. Până diseară mai era mult timp, iar tot ce voiam eu să fac este să stau și să dorm cu ochii deschiși. Totuși nu înțelegeam această vizită de curtoazie pe care trebuie să i-o fac argentinianului, pentru că ceva îmi spune că nu va ieși prea bine. Nu prea mă invită el la băute fără vreun motiv anume, deci ori voia să afle ceva de la mine, ori chiar nu avea ce bea, pentru că prietenul său e plecat din oraș.
* * *
Conduceam rapid spre clubul din centrul orașului, ocolind unele mașini cu viteză. Nu știu cât exact este ora, dar pentru că am auzit muzica răsunătoare venind din acea parte, am realizat că lumea deja s-a adunat destul de bine, cu toate că este miercuri, iar mulți dintre ei probabil au un job mâine. Mi-am lăsat bestia în parcări, alături de cască, îndreptându-mi pașii spre intrare, cei doi bodyguarzi ai lui Antonio dându-se la o parte din calea mea. O mare parte din oraș deja îmi știa chipul, deoarece Valente este un om destul de important în Chicago, iar pentru că eu sunt omul său de încredere îmi oferă anumite privilegii, pe lângă mulțimea de bani ce o câștig.
Mirosul de băutură și fum de țigară m-a lovit direct în față, alături de muzica ce bubuia tuturor în urechi. Mi-am croit drum printre mulțimea de oameni ce se bucurau de tot ce este în jurul lor, deoarece am primit mai devreme un mesaj de la cel brunet că este pe una dintre canapelele aproape de bar, astfel îndreptându-mi picioarele într-acolo. L-am zărit direct pe cel cu ochii verzi, deoarece câteva gărzi de corp stăteau nu prea subtil în spatele său, observându-i la rândul său o domnișoară foarte dotată ce-i stătea în brațe, ținând în mână un cocktail. Când m-a reperat cel cu ochii verzi și-a concentrat atenția spre mine, în timp ce încercam să trec de toate persoanele care se împingeau unele în altele de parcă erau niște bezmetici.
—Kay, ce surpriză, ia un loc. O băutură?
Aș fi vrut să-i spun că nu este o supriză atât de mare, deoarece el m-a chemat aici, dar am preferat să-mi țin gura închisă, în timp ce m-am așezat pe canapeaua din piele pe care stătea și el, apucând paharul plin cu tărie pe care mi l-a întins. Nu l-am mai văzut niciodată pe Antonio atât de bine dispus, fapt pentru care am decis că ar trebui să fiu destul de prudent, nu știam niciodată când naiba îl putea apuca vreo criză. Cu toate că îl cunosc de mai bine de doi ani, este prima dată când mă invită să bem ceva și nu doar pentru că trebuie să-mi dea bani. Este foarte ciudat să-l văd într-o stare atât de bună.
—De ce m-ai chemat?
După ce am dat pe gât conținutul paharului, m-am strâmbat la gustul arzător pe care îl avea. Cel cu ochii verzi s-a întors sper mine, observând cum îi șoptește ceva la ureche celei din brațele sale, urmând să-i observ obrajii cum se colorează într-o nuanță de roz, ridicându-se și plecând în fugă de lângă noi. Nu știu ce a fost asta, dar nici nu voiam să întreb, deoarece viața lui personală e viața lui personală, iar în mare parte mie nu-mi păsa prea mult. S-a apropiat de mine, având deasemenea un pahar în mână, dar era încă plin, iar eu am decis să îmi păstrez seriozitatea pe chip, nu știam la ce naiba să mă aștept.
—Ți-am spus, n-am cu cine bea. Rayder e plecat din oraș, după cum bine știi, iar tu ești următoarea persoană la care m-am gândit.
Am aprobat scurt vorbele sale, urmând să începem amândoi să bem, iar faptul că am râs destul de mult la comentariile sale destul de amuzante m-a făcut să realizez că nu îl cunoșteam aproape de loc pe cel din dreapta mea. Nici nu am conștientizat când naiba au trecut câteva ore bune de când beau alături de el, dar nici nu mai conta, deoarece compania sa era destul de bună, iar atmosfera dintre noi era destul de distinsă. Purtam conversații despre orice, ajungând odată să vorbim chiar și despre o persoană misterioasă care, după spusele sale, i-a pătruns în inima ca naiba și care acum este al dracului de departe. Nu știam la cine se referă, dar nici nu a dat vreun nume, iar eu i-am respectat decizia și m-am bucurat într-un fel, pentru că a avut încredere în mine să-mi spună asta.
—R uneori poate fi un idiot.
În acest moment doar stăteam rezemat de speteaza canapelei, râzând de amintirea ciudată pe care mi-o povestea argentinianul, pe care a avut-o cu Rayder cu mulți ani în urmă. Faptul că l-am adus în discuție pe cel cu ochii negri mi-a transmis câțiva fiori pe șira spinării, deoarece timp de câteva ore am reușit să-mi iau gândul de la persoana sa. Nici măcar nu știam de ce mai exact încercam să nu mă gândesc la el, dar parcă creierul meu refuza să execute ceea ce eu îi ceream.
—Un idiot de care-ți place, nu-i așa?
M-am înecat cu aerul pe care îl respiram, începând să tușesc brusc și violent, gest la care i-am auzit râsetul cum răsună. Mie? Mie să-mi placă de Rayder? S-a tâmpit de tot, sau ce naiba? I-am aruncat o privire nervoasă, deoarece nu aveam nici o idee ce dracu' aș putea să-i răspund, deci m-am rezumat doar la a da încă un pahar pe gât, pentru a-mi ameliora durerea ce m-a năpădit. L-am privit cum rânjește subtil spre mine, gest la care i-am aruncat o privire nervoasă, deoarece nu înțelegeam de ce naiba ar fi asta problema lui. Dar totuși, nu-mi plăcea de el, nu? Drăcie.
—Nu mă mai privi așa, este destul de evident că se întâmplă ceva între voi.
—Nu-l plac. Plus că nu văd care este problema ta în asta.
A pufnit ușor, dând pe gât câteva guri din băutura sa, privindu-mă cu un rânjet drăcesc pe față. În continuare nu aveam idee de ce îl interesa atât de mult de viața noastră, dar nici nu-mi păsa prea mult, pentru că eu nu simțeam nimic pentru cel cu ochii negri și chiar dacă s-ar întâmpla una ca asta, nu prea cred că Antonio ar fi prima persoană către care aș fugi pentru a-i povesti tot. Nu-mi place de el, mă rezum doar la a gândi că este o atracție sexuală între noi și nimic mai mult, dar aveam impresia că cel din dreapta mea nu prea se va lăsa cu una cu două.
—Tu poate nu, dar prietenului meu i s-au cam aprins călcâiele.
—Nu pare genul care să se avânte într-o relație, iar doar o noapte cu el nu-mi prea surâde.
Poate vorbea doar băutura din mine, dar tot ce-mi ieșea pe gură era al nabii de adevărat. Chiar și de l-aș fi plăcut, într-o altă lume paralelă, el tot Rayder rămâne, iar eu nu am de gând să mă încurc cu vreo persoană ca și el. Știu că sună atât de cinic acum, după câteva dăți în care mai aveam puțin și ne-o trăgeam, dar totul este foarte încurcat, iar pericolul și misterul pe care îl emană mă face să vreau să stau cât mai departe de el. Nu știam exact cum naiba am să reușesc asta, dar aveam de gând să încep să păstrez o oarecare distanță față de el, deoarece după ziua de naștere a lui Dante, am realizat că ceea ce se întâmplă între noi este mult prea greșit.
—Nu-l cunoști pe Rayder deloc, puștiule.
—Nu am nevoie să-l cunosc ca să-mi dau seama de câteva chestii esențiale.
—Ești băiat mare, Kay, deja iei deciizile cum ai tu chef, dar te asigur eu, deoarece îl știu încă de când eram în scutece. R nu se atașează atât de ușor de oameni și este foarte greu să-i intri în inimă. Trecutul nu prea frumos pe care îl are îți va face probabil sarcina foarte grea, deoarece încrederea lui în orice om a ajuns foarte scăzută și va fi nevoie de multe încercări să-l faci să se deschidă față de tine. Rayder ascunde mai multe decât lasă să se vadă.
—De ce-mi spui toate astea?
—Pentru că idiotul a prins drag de tine, iar când el se agață de cineva, este foarte greu să-l faci să renunțe. Dacă te vrea, îl va distruge până și pe Lucifer în persoană pentru a ajunge la tine. Îți zic toate astea pentru că îmi știu prietenul și te știu și pe tine, iar ceva îmi spune că voi doi nu veți scăpa prea curând unul de celălalt. Și îți zic asta pentru a avea grijă cu Rayder, trecutul său ascunde multe, poate mult prea multe, pentru că el a trecut prin multe și pentru că a suferit prea multe în copilărie, dar merită să treci de toate astea pentru a-l cunoaște.
Cuvintele ce i-au ieșit printre buze în tot acest timp m-au făcut să rămân tăcut următoarele minute, înainte ca cel cu ochii verzi să înceapă din nou să vorbeasă, de data asta pe alt subiect, dar eu încă meditam asupra cuvintelor sale. Ce naiba voia să spună prin 'trecut nu prea frumos'? Pe tot parcursul discursului său l-am ascultat fără să-l întrerup, mai luând câteva înghițituri din paharul din fața mea, focusându-mă în același timp pe el. Am continuat să îl ascult pe cel de lângă mine, dar gândurile îmi erau oriunde, numai nu la vorbele sale. Nu îl condamn pe cel cu ochii negri, toată lumea are un trecut, dar pentru faptul că Antonio a povestit pe un ton atât de scăzut totul, îmi creștea curiozitatea. Ce i s-a întâmplat în copilărie?
Muzica ce a răsunat până acuma s-a oprit brusc, fapt la care mi-am luat privirea din poala mea, îndreptându-o spre cel de lângă mine, care privea în jur la fel de încruntat ca și mine. Toată lumea privea curioasă în jur, deoarece nu este ora închiderii, mai mult ca sigur, iar pentru că o mulțime mare de oameni s-au adunat într-un cerc în jurul a ceva, m-a făcut să mă ridic rapid de pe locul meu și să pornesc spre înghesuială. Nu știam ce naiba se petrece, dar aveam de gând să aflu în curând.
Am împins cu coatele câteva persoane, deoarece auzeam câteva răcnete cum se aud din centrul mulțimii și încercam să-mi fac loc pentru a putea ajunge la locul cu pricina. Erau atât de multe persoane în această încăpere, încât aveam impresia că rămân fără aer. Când am ajuns în față, i-am observat trupul lui Danilo cum urla la o domnișoară, citind de pe tricoul pe care îl purta 'barman', semn că ea este cea care servește pe la mese. I-am văzut tricoul celui cu ochii albaștri cum este îmbibat în suc, fața celei la care urla se lăsă în jos, cerându-și scuze constant, probabil pentru că a vărsat suc pe el. Îl auzeam cum țipa la biata fată de mama focului, toată lumea tăcând, deoarece și muzica se oprise, iar tot ce mai răsuna în încăpere este vocea sa de babuin.
—Ești o incopetentă, nici să duci o tavă nu ești în stare.
Când cel blond a ridicat mâna spre fata șatenă din fața sa, mi-am simțit pumnii cum se încordează. Din câțiva pași m-am apropiat de el, apucându-i încheietura lui Danilo, înainte ca impactul să nu se mai producă. Nu aveam idee cine este tipa, dar nu merită așa ceva doar pentru că Raeken e un idiot. Și-a întors privirea șocat spre mine, smucindu-și ante-brațul din strânsoarea mea, urmând să mă privească cu ură direct în ochi. Încercarea lui de a mă intimida eșuă lamentabil, deoarece doar l-am privit serios în ochi, gândindu-mă cum naiba am putut rezista timp de trei ani cu el în același liceu.
—Ai vreo problemă, Brown?
—Singura problemă de pe aici ești tu, iar dacă nu te cari în acest moment, n-am să aștept să-ți repet a doua oară.
Faptul că i-am vorbit pe un ton rece și arogant l-a făcut să-și așeze mâinile în sân, observând un rânjet ironic cum îi juca pe față, dându-mi ochii peste cap. Aroganța sa depășea cotele maxime, iar faptul că se credea superior tuturor îmi provoca greață. Provenea dintr-o familie de bogătani, mai mereu luându-se de gât cu cei de 'teapa sa' și înjosind pe oricine îi ieșea în cale. Sunt dezgustat de caracterul său, pentru că inteligența sa nu o depășește pe cea a unui băț.
—Ți-ai tras fițe de când ești în Chicago, Brown? Ai uitat cum e să mănânci bătaie pe la colțurile liceului? Sau ai uitat cum te zbăteai ca o fetiță când sora ta plângea.
Faptul că a menționat-o pe Aimee, m-a făcut să-mi strâng pumnii pe lângă corp, deoarece tensiunea îmi creștea la fiecare amintire ce se lovea de mine ca un bolovan, privindu-l cu ură pe Danilo. Știa unde să lovească, iar pentru faptul că-mi știa punctul slab mă făcea să vreau să-i mut capul de pe umeri. M-am apropiat cu pași rapizi de corpul său, apucându-i gulerul hanoracului în pumn, gest la care a pufnit ușor iritat, încercând să scape de strânsoarea mea. Am observat lumea cum s-a strâns într-un cerc în jurul nostru, privind ca la spectacol.
—Tu nu te legi de sora mea, s-a înțeles?
Am mârâit, mai mult, spre el fapt la care mi-a îndepărtat mâinile de pe haina sa, făcând câțiva pași în spate și trecându-și mâna prin păr de câteva ori. Mi-a aruncat un zâmbet idiot, văzându-i răutatea din ochi cu care mă privea. Faptul că nu am nici o idee cum naiba am avut norocul să dau peste el fix aici, în Chicago, îmi dădea de gândit, deoarece șansele ca el să se afle aici printr-o coincidență sunt extrem de mici. Imagini cu Aimee îmi revin în minte, după aproape trei ani în care am reușit să uit de ea și de chipul ei gingaș, făcându-mă să mârâi ca un animal ce este gata de atac, deoarece chiar aveam chef să-i sparg fața. Nimeni, dar nimeni nu are dreptul să vorbească de sora mea în asemenea hal, în special un limbric ca Raeken.
—De ce Kayden, îți este dor de ea? Sau pentru că a murit din cauza ta? Știi ce s-a zvonit prin liceu, mult timp, după ce a plecat? Știi?
Pașii vigilenți pe care i-a făcut spre mine mi-au făcut pumnii să se înclește, deoarece îmi simțeam inima cum începe să pompeze sânge de două ori mai repede, iar vena de pe gât cum se umfla. Toate amintirile îngrozitoare care-mi reveneau în minte ca niște tornade îmi măcinau sufletul din interior, iar faptul că simțeam cum mâinile începeau să-mi tremure din cauza nervilor, îmi făcea sângele să circule o viteză amețitoare. Respirațiile îmi deveneau sacadate, deoarece nervii începeau să-mi acapareze fiecare centimetru din corp, începând să văd negru în fața ochilor. Ochii albaștri ai surorii mele mi se derulează pe retină, întorcându-mi capul în toate părțile pentru a putea face imaginea sfâșietoare să dispară.
—Tu ai omorât-o!
Cuvintele aruncate de către cel din fața mea a fost picătura care a umplut paharul, urmând să-mi simt pumnul cum face contact dureros cu obrazul lui Danilor. Mi-am auzit oasele cum trosnesc, dar nu m-am oprit decât atunci când eram deasupra sa, încasându-i lovituri rapide. Nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam nimic, rațiunea mi-a părăsit cu înverșunare corpul, observând cum chipul celui pe care stăteam cum se preschimbă încet-încet în acel trup care îmi provoacă coșmaruri. Ochii albaștri șterși ai lui Danilor s-au transformat în albastrul ochilor săi, albastru care mă bântuie încă de când aveam șaptisprezece ani. Un râs batjocoritor s-a auzit din partea sa, gest la care mi-am oprit mișcările, focusându-mi atenția pe rânjetul amuzat ce îi era întipărit pe față.
Nimeni nu mai scotea nici un cuvânt, toată lumea privind uluită spre spectacolul din fața lor, până când un fulger mi-a lovit fața, făcându-mă să cad la pământ, corpul celui din fața mea fiind acum cocoțat pe mine. Loviturile pe care mi le adresa nu ajungeau la mine, deoarece peste tot vedeam doi ochi albaștri cum mă privesc cu ură, hohotele de râs auzindu-mi-se în ureche ca un ecou. Totul în jurul meu devenea tot mai negru, imaginea blurându-se subit, fiind înlocuită cu scena de acum șase ani, în care el îmi jupuia pielea de pe piept cu un cuțit. Gemetele de durere ce-mi ieșeau de printre buze erau auzite doar de el, parcă mișcările sale intensificându-se la auzul torturii în care mă zbăteam.
—Nu cred că Aimee ar fi prea mândră de tine.
Nu am mai simțit greutatea corpului său pe mine, gest la care mi-am ridicat corpul și ieșind din club cu o viteză amețitoare. Hărmălaia ce s-a pornit în spatele meu am dat-o dracu', îndreptându-mi picioarele spre motorul ce stătea parcat în apropiere, împiedicându-mă de câteva ori între propriile picioare, deoarece simțeam că pierd controlul asupra propriului corp. Am condus cu viteză până acasă, simțind cum las lacrimile să cadă șiroaie pe obrajii deja înroșiți. Nu mai vedeam clar și simțeam că am să mă evapor dacă nu am să dau ceva pe gât. Tot corpul îmi ardea, fiecare centimetru din piele fiind străpuns de săgeți otrăvite și la fiecare pas pe care îl făceam în fața mea apăreau imaginile de coșmar pe care le-am trăit.
Am aruncat dopul sticlei cât colo, dând câteva înghițituri lăsându-mă pe gresia rece a bucătăriei. Îi vedeam chipul surorii mele cum zburdă prin cameră, lăsând un zâmbet să mi se scurgă pe buze, prin mulțimea de lacrimi ce cădeau ca o cascadă din ochii mei. Vocea sa angelică mă striga să mă ridic și să mă joc cu ea, încercând să mă ridic de jos, pentru a putea pluti alături de ea spre neant. Toată lumina ce îi împânzea făptura era orbitoare, având un ursuleț de pluș în mâini, pe care îl învârtea de colo-colo. Am dat dintr-o înghițitură mai mult de jumătate de sticlă, apucând strâns blatul bucătăriei, deoarece am încercat să mă ridic de jos pentru a putea ajunge la singura persoană din univers care-mi dădea putere și în același timp mi-o lua, dar dintr-o mișcare am fost împins la loc pe locul rece. Nu mai aveam forță să fac nimic.
Dintr-o dată am lăsat un urlet să-mi părăsească gâtul, când am observat un cuțit cum se înfige în pielea fină a pieptului ei, șiroaiele de sânge începând să cadă asemeni lacrimilor mele. Hohotul de râs ce a urmat mi-a ridicat părul de pe mâini, observându-i corpul robust cum scoate cuțitul îmbibat în sânge din pieptul micului înger care doar stătea și privea imaginea din fața sa. Ochii săi albaștri acum erau goi, întorcându-se robotic spre mine. Rochița albă pe care o purta se păta de sânge, încercând să mă ridic din locul în care eram pironit, pentru a ajunge la trupul său, dar exact ca acum câțiva ani, mă simțeam neputinios.
—De ce, Kayden? De ce l-ai lăsat să-mi facă asta?
Vocea robotică pe care a folosit-o m-a făcut să strâng sticla pe care o aveam în mână, până când s-a spart, cioburile de la ea înfingându-mi-se în palmă. Îmi forțam corpul să se ridice, să plece să o ajute, să nu mai procedez ca acum mult timp când doar am stat și am privit scena din fața mea, privind neputincios cum sora mea se zbate în brațele morții. Încercam să fac imaginile din fața mea să dispară, să mă pot trezi la realitate, deoarece știam că totul este doar o halucinație, dar al naibii să fiu, era atât de reală. Mi-am înfipt mâinile în păr, începând să-mi repet că totul este doar în capul meu, dar îi simțeam respirația rece cum îmi suflă în ceafă, transmițându-mi fiori de gheață prin tot corpul.
—Crezi că o să scapi de mine? Ești hilar, Kayden. Sunt aici, cu tine, mereu am fost. În adâncul tău știi că n-ai să scapi niciodată de mine.
—Ieși din capul meu!
Urletul pe care l-am lăsat să-mi iasă din fundul gâtului i-a făcut pe cei doi să râdă, apropiindu-se cu pași rapizi de mine, repetând cu voce tare 'criminalule, criminalule'. Dreptatea pe care o aveau îmi făcea capul să bubuie, simțindu-mi tâmplele cum zvâcnesc. Sunt un criminal, au dreptate, eu am lăsat ca el să o omoare, eu sunt ucigașul. Fiecare celulă din corp îmi tremură, făcându-mi mintea să o ia razna, deoarece îmi simțeam fiecare moleculă cum explodează. Aveam nevoie să mă calmez, aveam nevoie să revin cu picioarele pe pământ, la dracu', aveam nevoie de ceva să mă agăț pentru a nu înnebuni complet. Le auzeam râsetele în fundal, alături de acel cuvânt care-mi întețea lacrimile ce-mi udau obrajii roșii, încercând din toate puterile să pot ieși din Iadul în care am intrat.
—Sunt un criminal.