Am văzut cu fiecare mușchi de pe fata lui Harry transmitea îngrijorarea pe care o simțea. Il înțelegeam perfect. Ma scaldam si eu in acelasi sentiment.
I-am povestit tot ce mi-a spus Lily. Am început cu partea înfricoșătoare și am terminat cu partea frumoasa, plină de iubire. Până la urmă, aveam nevoie si de putina speranta cat sa nu ne pierdem capul.
- Ce propui sa facem acum? il intreb eu pe Harry.
El era expertul în situații de criză vrajitoreasca.
- Eu cred ca cel mai înțelepte ar fi sa mergem la Minister si... am inceput eu cand am vazut ca Harry nu spune nimic.
- Nu putem merge la Minister. a spus el încet.
- De ce nu?
- Pentru ca nu pot spune ca ai avut o viziune despre o persoană care nu mai e in viata si care te avertizează că o să urmeze un război. Te vor crede nebuna.
- Tu ce crezi? l-am intrebat fără să mă uit în ochii lui.
- Gin, sa nu te gândesti nicio secundă că nu te cred. Te cred si o sa fiu langa tine la fiecare pas cat sa rezolvam problema asta.
Cat timp spunea asta, si-a apropiat fruntea de a mea și amândoi am închis ochii, lasandu-ne cuprinși în parfumul celuilalt. Stiam ca acum nu mai eram singura. Il avea pe Harry si asta era cel mai mare avantaj. Aveam protecția si iubirea lui și ma simteam cea mai împlinită persoana.
- Avem nevoie de un semn, ceva palpabil pe care sa il prezentăm la Minister cat sa ne creadă. Oricate relații as avea in Minister, asta este o acuzație destul de serioasă și nu o sa ne poata nimeni sa ne ajute pe baza unei viziuni.
- Și atunci ce facem?
-Așteptăm. Si avem grija cu Adelaine.
Am oftat adânc. Trebuia sa fim atenti la orice mic semn.
-Uite, voiam să te întreb asta intr-o cu totul alta împrejurare, dar nu mai pot astepta si evenimentele de acum o ora imi forțează mana.
S-a așezat în genunchi în fața mea și mi-a luat mainile intr-ale lui.
- Gin, mi-ar plăcea foarte mult să te muți cu mine. Oficial, cu toate lucrurile tale si ale lui Adelaine. Sa lăsati apartamentul asta in urma. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu eram in spatele tău cand ai intrat aici. Daca stati cu mine, pot sa va protejez. Si nu spun ca tu nu poti sa te protejezi, spun doar ca as dormi mai linistit daca te-as stii langa mine.
I-am luat fata in palme si l-am sărutat apăsat. Mutarea asta era mai mult decat protecție, era un angajament pe care ni-l luam amândoi, incercam sa formăm o familie.
- Asta e un da? a întrebat Harry entuziasmat.
- O sa fie imediat ce primesc aprobarea si de la Foxy.
- Bine. Vrei sa o suni sau mergem la Hogwarts sa o întrebam in persoana?
-Și cine spunea de mine ca sunt nebună?
-Scuze, dar chiar vreau ca asta sa se întâmple.
Atunci am inceput sa ma panichez.
-Trebuia sa ajungem la gara, Harry!
- La naiba. Nu avem alta posibilitate decat sa Apărem.
Nu imi place prea mult procesul asta, dar nu aveam alta solutie asa ca am fost nevoită să accept.
Ajunși pe peron, am văzut că majoritatea elevilor erau deja în tren. Am vazut-o repede pe Foxy, așteptându-ne.
-Credeam ca nu mai ajungeti. a spus ea.
-Ne cerem scuze, Addy. Am avut niste evenimente neplăcute pe drum.
-E totul în regulă? a intrebat îngrijorată.
- Da, totul e bine. Doar ai grija si fii anunta-ne daca ceva ti se pare ca nu e in regula.
- Asa voi face. Va iubesc!
Ne-am îmbrățișat, ca de fiecare dată si am vazut trenul cum pleaca.
Buna tuturor! Imi pare rau ca acest capitol a venit atât de greu, dar sper din tot sufletul sa va placa. Trec printr-o perioada puțin mai dificilă și din acest motiv nu m-am putut pune pe scris. Va pup pe toti si stay safe!