Madison's POV
Sunt într-o cameră albă. Totul este alb in jurul meu si vad o oglinda pe perete. Ma privesc in ea, fata mea este palida, ochii plictisitori si corpul slabit. Nu stiu ce m-i s-a intamplat dar tot ce-mi doresc acum este sa dorm.
"Buna, Maddy." Aud pe cineva in spatele meu. Ma intorc dar tot ce vad este un corp fara fata. Este ca si cand persoana isi acopera fata cu o masca. Cine este? Nu stiu. "Esti a mea." Spune el. Mă agit de frică si persoana incepe sa rada zgomotos făcându-mă să tremur. Imi inchid ochii si incep sa strig.
"Stop! Stop!" Continui sa strig. "Te rog, opreste-te!" Strig tare.
"Madison!" Cineva ma scutura sa ma trezesc. Ochii mi se deschid dintr-odată și respirația este inegală. "Madison? Ce s-a intamplat?" Este Niall. Respir puternic și mă agăț de brațele lui Niall.
"El - el.." Ma balbai.
"El? Cine? Ce este Madison?" Imi prinde obrajii in palmele sale atragandu-mi atentia. "Ce s-a intamplat, baby?" Ma intreaba din nou. Inspir adanc.
"Doar un vis urat." Soptesc, aceasta se aseaza langa mine si își înfășoară un braț în jurul umărului meu, trăgându-mă spre el.
"Doar un vis urât. Ești în siguranță. Ești aici cu mine." Imi saruta fruntea si ma cuibaresc in bratele lui, înfășurându-mi brațul în jurul pieptului său.
"De ce sunt la spital?" Întreb când îmi dau seama că sunt într-un pat de spital. "Ce s-a intamplat?"
"Incercam sa dau de tine dar nu raspundeai la telefon. Asa ca l-am rugat pe Liam sa te verifice." Isi strange bratele in jurul meu. "A spus ca te-a gasit inconstienta pe podeaua din bucatarie." Explica acesta. "El te-a adus aici."
Acum, imi aduc aminte ce s-a intamplat. Am primit un apel, anonim, apoi Niall a trimis un buchet de flori si apoi un biletel. Biletelul care cineva l-a pus la fereastra. Cine era? Ce vroiau?
"Trebuie sa-ti spun ceva." Spune si se desprinde din bratele mele. Mă uit în sus .și văd un zâmbet larg pe fața lui.
"Ce?" Intreb. Zambeste din nou si-mi saruta fruntea inainte sa-mi raspunda.
"Esti insarcinata." Spune el facand lumea sa se opreasca. Gura imi cade pana in podea cand aud cuvintele lui și o senzație de neliniște crește in mine. Observă expresia mea șocată iar zâmbetul lui se estompează. "Ce s-a întâmplat?" Intreaba el.
"S-sunt insarcinată?" Intreb din nou, ca sa mă asigur ca am auzit bine. "O sa avem un alt copil?" Il intreb.
"Da?" Spune dar este mai mult o intrebare. "Nu esti fericită?" Intreabă fără un zambet pe fată.
"Eu, eu..." Am rămas fără cuvinte.
Sunt fericită că vom avea un alt copil, o altă sursă de fericire, o alta lumină in viata mea dar sunt mult mai speriată decat fericită. Mi-e frică de...nici eu nu stiu exact ce, dar sunt atât de speriată. Poate ma gandesc la trecutul petrecut fara sotul meu in timpul primei sarcini.
"Madison." Imi prinde obrajii intre palmele sale. "Stiu la ce te gandesti acum." Spune el. "Stiu ca esti speriată. Știu că te gândești la vremea când...cand te-am facut sa ma parasesti. Te cunosc, Maddy. Dar," Face o pauza. "IÎți promit că nu te vei mai confrunta cu situația asta. Nu te voi părăsi niciodată, indiferent de situatie. Și promit să am încredere în tine și să-ți câștig din nou încrederea. Promit să te iubesc și să te prețuiesc pentru tot restul vieții." Respira el. "Te iubesc, Maddy. Și este o promisiune că voi avea grijă de tine și de copiii noștri." Se apleacă și ma saruta, pecetluindu-si promisiunea. Il sarut inapoi si realizez ca lacrimile imi curg pe obrji.
Modul în care a spus cuvintele, m-a făcut să mă simt mai bine. M-a făcut să mă simt mai puternică decât înainte si sunt foarte fericita ca e aici cu mine, il iubesc atat de mult. În ciuda a tot ce a făcut în trecut, il voi iubi mereu.
"Si eu te iubesc, Niall." Suspin.
"Hei, hei. De ca plangi, baby? Te rog, nu mai plange." El mă trage din nou la el. "Nu-mi place sa te vad plangand." El îmi sărută capul în mod repetat.
"Te iubesc, Niall. Te iubesc atat de mult." Suspin. "Si sunt multumită de acest copil. Am fost doar speriata. Dar acum, esti aici si asta e tot ce vreau." Îmi înfășor brațele în jurul gâtului sau și-l sărut.
"Si eu te iubesc, mai mult decat orice." Ma trage in bratele lui, si-mi asej capul pe pieptul lui. Fara sa-mi dau seama, adorm fara niciun cosmar.
"Wakey, wakey." Simt că cineva îmi mângâie obrazul. Zambesc usor în timp ce recunosc vocea baietelului meu si-mi deschid ochii. "Buna dimineata, mami." Zambeste larg, aratandu-si dintisorii.
"Buna iubitule."Mă așez și îl trag spre mine si se aseaza me piciorul meu. "Cum esti?" Îmi trec mâna prin părul lui.
"Sunt bine, mami. Tu cum esti?" El își pune capul pe pieptul meu.
"Bine." II sarut fruntea. "Unde sunt tatal tau si Emma?" Il intreg.
"S-au dus sa-ti ia de mancare. Eu am vrut sa fiu cu tine." Se cuibareste in mine si zambesc.
"Mami!" Aud un tipat feminin si o privesc pe Emma alergand catre mine cu tatal ei urmand-o cu o tava plina de mancare.
"Buna, baby girl." O ajut să se urce în pat si o îmbratisez în timp ce stă lângă mine. Niall merge spre pat și se apleacă sa ma sarute. În timp ce buzele lui le intalnesc pe ale mele aud chicote lângă mine. Ma indepartez de Niall și văd cum copiii mei râd de noi.
"La ce râdeți voi?" Niall isi incrunta sprancenele. Amandoi incep sa rada. Niall așează tava pe masă, lângă pat si-l pune pe Evan la el in brate, incepe sa-l gadile iar râsul lui Evan umple camera. Emma chicoteste langa el.
Râdeam cu toții, toți eram de fapt fericiți. Mi-am recuperat sotul, copiii au acum un tată și mai ales, cu toții avem o familie fericită.
Familia mea fericită.
——————
Sper ca va plăcut acest capitol.
Nu uitați să ⭐️ și să 💬