[Update 06.02.2015: Multumesc de geniala coperta lui Morcovel- (Kumiko-Chan)]
Stateam in pat uitandu-ma la South Park. Acesta era programul meu pentru toata Miercurea. Fratele meu Seth era plecat la prietena mea cea mai buna care e de curand logodnica lui.
Scuzati-ma, am uitat sa ma prezint. Ma numesc Coraline Sonya Maria Rivers, prefer sa mi se spuna Cora sau Coraline si am 19 ani. Povestea vietii mele o veti afla pe parcurs. Important e ca sunt un inger cu aripile paralizate si cu o putere de a vindeca ranile in caz de urgenta. Locuiesc impreuna cu fratele meu. Parintii lasandu-ne noua casa pana Seth (fratele meu geaman cu 10 minute mai mic) se casatoreste si apoi totul o sa imi ramana mie. Ieei!
Sa continuam... Planuiam sa fac ceea ce am enumerat mai sus, sa joc Tomb Raider 2013 pe computer sau doar niste Just Dance 2014 pe WII. Totusi, imi era foame. Aveam lasgna de pus la microunde asa ca am mancat-o in timp ce cautam ceva la care sa ma uit pe Netflix. Dupa ce am vazut mai mult South Park am jucat si terminat pentru a 13-a oara Tomb Raider 2013.
Frate, deja eram plicisita. Lola, cainele meu husky tocmai atunci si-a facut aparitia cu o lesa in gura. Mi-am luat tricoul meu negru cu multe stelute negre si niste pantaloni scurti de blugi negri cu dungi verticale albe (scurti insemnand oricum mai jos de fese). Mi-am pus perechea mea preferata de ochelari de vedere, aceea fiind cu cu rame albe way-farer si mi-am prins parul roscat intr-o coada inalta (aproape in varful capului) si m-am dat cu tus in stilul ochi de pisica doar pentru a-mi sublinia ochii albastri ca de husky (literalmente). Ma uit pe jos si vad o dara de sange de la piciorul Lolei, examinand-o mai atent am vazut ca era ranita la un picior. Am pansat-o si nu am mai vrut sa o scot la plimbare dar, ea facea ca toti... Deci, Lola ai gastigat, te scot la plimbare.
M-am incalat cu o pereche de balerini negri cu o funda alba.
Ies cu lola si ne plimbam. Nu stiu ce puii mei vede si ma trage cu lesa cu tot.
"Lola, stai jos, fetito! Stai!" am inceput sa strig si pana la urma s-a oprit si eu m-am izbit din greseala de un tip cu mult mai inalt decat mine care purta un hanorac alb, pantaloni negri si conversi (tot negri). Tipu era mai inalt decat mine cu vreo douazeci si patru de centimetri. Deci, avea pe langa un metru optezci. Si, chiar am numa un metru cinzeci si patru.
Sa revenim... Cand m-am izbit de el, i-a cazut ceva din buzunar. Nu era acum prea departe de mine. M-am uitat pe jos sa vad ca i-a cazut un cutit din buzunar. Da, un cutit. Nu am nicio treaba ce face cu cutitul atat timp cat nu ma implica pe mine. Si eu, ca o persoana draguta ce sunt, l-am luat de pe jos (cutitul) si am prins din urma persoana misterioasa, tin sa precizez ca fugeam cu un cutit in mana (sunt oficial o fata rea). Cand am ajuns langa el l-am batut pe spate.
"Uhm... ti-a cazut... Uhm...cutitul..." Am zis eu cu vocea mea subtire de fata anime
"Multumesc dar... Nu trebuia sa urli." Mi-a spus el ascuzandu-si moaca in gluga pe care o avea (De ce, puii mei isi acoperea fata??)
"Cu placere..." I-am soptit inapoi.
Am plimbat-o in continuare pe Lola si apoi am intrat in casa pentru ca incepeam sa ma plictisesc de lumea de afara. Numai pitipoance care poarta niste pantaloni mai scurti decat chilotii (si le scot afara tot fundul) si au sosete in sutien pentru a-si face sanii mai mari. Nu ca as fi eu ceva maicuta dar chestiile astea au lut-o de sub control.
Oricum... Am intrat in casa, i-am pus de mancare Lolei si mi-am facut si mie niste supa de pui. Am mancat supa de pui in fata calculatorului in timp ce afra ploua. Ma uit fara sa vreau pe geam si mi s-a parut mie ca vad ceva ciudat in curtea din spate. Eram in pijamalele mele cu Batman (tricou si pantaloni scurti), mi-am tras rapid ceva pe deasupra, mi-am luat lanterna si am sters-o afara in ploaie ca o curca beata ce sunt.
Cum am ajuns afara si am pasit in mijlocul curtii din spate, m-am trezit cu o mana alba ce-mi tinea un cutit la beregata si cu o alta mana care ma tinea de mijloc sa nu carecumva sa fug.
"Ce faci pistruiato? N-ai vrea tu sa... MERGI LA CULCARE!"
Avea o voce ce-mi amintea de-un prieten care era decedat de demult, care mi-a salvat viata si de care-mi era foarte dor. Si coincidenta era ca numai el imi zicea pistruiata. Dar nu avea cum sa fie el... El si familia sa au murit dupa ce s-au mutat de aici. Am plans un an intreg dupa aceea, lumea zice ca la 13 ani nu te poti indragosti, sa ploua cu capsuni din cer daca e cumva adevarata prostia asta. Incepusem sa hiperventilez de frica de-a avea cutitul la gat si pentru ca nimeni nu m-a mai strigat pistruiata de un car de vreme. El m-a invartit in asa fel incat stateam fata in fata. El avea o pile alba ca foaia (literalmente). Dar piele nu facea decat sa-i scoata parul (negru ars), ochii si zambetul sculptat in genul "Chelsea Smile" si buzele rosii-sangerii in evidenta. Nu m-am concentrat prea mult pe zambet sau piele. Ochii lui erau o nuanta de albastru pe care o avea o singura persoan pe pamant. O nuanta pe care o puteai scoate doar pe hartie cu crayola. Atunci mi-am amintit, ca el (prietenul) nu mai era ca inainte cu par saten-roscat si piele normala (da tot aratam amandoi ca vampirii). Stiam, ca are pielea alba ca foaia si parul negru dar, de unde pana mea a aparut zambetul ala?
"Ce stai asa socata pistruiato? Nu-ti mai vine sa crezi ca ma vezi? Nu tu mi-ai promis o imbratisare"
"Sa moara Gibilan daca mi-a fost dor de tine, Jeff!"
"Ultima mea victima se numea Gibilan si cred ca fix in secunda asta moare. Asa ca si eu sunt surprins sa te vad."
" Dar cum de ai supravietuit masacrului?"
"Nu prea as vrea sa vorbesc despre asta, e o poveste lunga si mi-e incomod. E o rana ce a lasat cicatrice."
"A... scuze."
"Si... Ce mai zici?"
"Mai intai, da-mi drumul si doi, trebuie sa ma conving de ceva. Care e intregul meu nume?" (Numai prietenii si-l mai amintesc)
"Coraline Sonya Maria Rivers"
"Cum se numea gasca noastra?" (Nici parintii nu stiau)
"Copiii Dinamita"
"Care a fost cel mai nebun lucru pe care l-am facut ca o gasca?" (Asta era deja confidential deoarece am purtat masti si manusi)
"Ne-am plimbat in pijamale pe strada cu manusi si masti, ne-am asezat o taraba, am pus cap la cap cate ceva si am facut ciocolata organica cu porumb intr-un magazin care nu avea camere de supravegheat si vanzatoarea era plecata in spate sa ia ceva."
"Bine, Jeff!" am zis eu pufnindu-ma plansul.
"De ce plangi Cora?"
"De doi lei cuie si de trei lei hamsii... Mi-a fost dor de tine, tantalaule!"
"Deci, mai imi dai imbratisarea aia?"
"Normal, ca da!" I-am zis imbratisandu-l ca pe un urs de plus
"Ho, Ho, mai lasa-ma sa respir, frumusico!"
"Scuze, nu ma pot abtine." I-am zis dandu-i drumul
"Si... ce mai face Lola?"
"Pai, intram in casa, bem o cafea, ne mai uscam deoarece suntem leoarca si o sa vezi."
"Bine... DA FAC EU CAFEAUA"
"Linisteste-te, cap de tap! Am invatat sa prepar cafeaua si stiu ca nu se face cu Vodka."
"Vodka si un intreg tub de zharina ai pus atunci."
"N-am mai putut sa stam seriosi cinci secunde dup-aia"
"Sa nu vorbim de cat de rea e mahmureala la 12 ani"
"Gata cu fotosinteza, frumuselule, sa intram in casa, ca suntem amandoi curci plouate si o sa facem gripa daca nu ne uscam mai repede."
"Of, Cora, trebuie sa ai tu dreptate, ca de obicei."
"Hai, intra!"
Cand am inchis usa, Lola a alergat catre noi, l-a mirosit pe Jeff si a inceput sa schelalaie si sa-l linga pe mana
"E la fel de prietenos si dulce precum Smile al meu"
"Cum adica?"
"Am si eu un husky."
"Suntem amandoi iubitori de animale."
"Asta e ceva cu care sunt de acord, unele animale sunt mai sufletiste decat unii oameni."