Ethan m-a învârtit toată melodia. Am ras cum nu am mai facut-o de multă vreme.
M-am intors la locul meu. Aveam nevoie de un nou pahar de șampanie.
-Cine e pretendentul? ma întreba fratele meu care s-a materializat langa mine.
-Stii foarte bine cine e. Vrei doar sa stii daca ma curtează sau nu.
-Poate ca da. Este treaba mea de frate mai mare sa stiu.
-Suntem doar prieteni si coechipieri.
Expresia lui Ron mi-a dat de înțeles că am dat un răspuns satisfăcător.
Am continuat sa dansez până la finalul serii. Lumea începuse deja să se împuțineze spre apropierea dimineții. Si mie începuse să mi se facă somn asa ca mi-am luat geanta si m-am apropiat de Harry.
-Stii cumva unde e Ron? il intreb.
-Probabil este la toaletă. a raspuns sec.
DJ-ul însă nu era pregătit de plecare. Au rămas atâtea persoane in camera cate poti număra degete la o persoana, dar asta nu le-a scutit de un ultim dans lent.
Melodia era liniștitoare. Ma aducea intr-o stare de somnolență. Toată simțurile mele însă s-au trezit brusc cand Harry a întins mâna spre mine si m-a intrebat daca vreau sa dansez.
Ne aflăm în mijlocul ringului. Alte două perechi ni se alăturasera. Mi-am pus cu delicatețe o mana intr-a lui și cealaltă aproape de umăr. Am tresărit cand mana lui mi-a atins talia.
Am început să ne mișcăm fără să ne privim în ochi. Era ciudat. Era ca și cum dansăm cu un străin. Mana lui de pe talie m-a tras mai aproape de pieptul lui. Totul parca devenise mult mai personal cand si-a format ca punct de interes privirea mea.
Ochii aia inca imi fac corpul sa vibreze. Dacă nu am avea atât de mult control asupra a ceea ce vrem probabil ca ne-am sărută acum.
Nu ar fi trebuit să mă gândesc la asta. Amintirea buzelor lui lipite de ala mele începea să se șteargă din memoria mea. Au trecut 13 ani de cand le-am simțit ultima oara.
-Arăți foarte bine in seara asta. mi-a spus Harry dupa ce si-a reglat vocea.
I-am raspuns printr-un zâmbet. Imi era prea teama ca nu cumva vocea mea să sune tremurat.
Ma tot uitam in ochii lui și nu imi dădeau niciun indiciu. Nu vedeam daca e fericit sau trist sau daca vrea se se ascunda. Se pare ca ochii care nu se vad chiar se uita. Sau se uita ceea ce transmit.
Dansul lui nu s-a schimbat. Inca era stangaci desi nu ma mai calca de atat de multe ori precum o facea in trecut. Macar asta era un plus.
Melodia era pe sfarsite. Magia era pe cale sa fie distrusa.
Ron se întorsese și ne astepta la masa pentru a pleca.
***
Am crezut ca nu aveam nevoie de alarmă de dimineata. Prosta idee. Ar fi trebuit să imi dau seama ca dupa meci și petrecere aveam nevoie de mult somn. M-am trezit totusi la timp. M-am îmbrăcat comod cu o pereche de blugi, o cămașă albă și un palton. Mi-am aruncat repede obiectele necesare in geanta si am plecat spre King's Cross, oprire Peronul 9 ¾. Sper sa prind trenul la fix.
Hey! Ce credeti ca face Ginny pe Peronul 9 ¾? Va astept parerile și imi pare rau pentru capitolul mai scurt. Voiam foarte mult sa pun acest suspans..